'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

marți, 3 septembrie 2013

Drepturile omului


Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană are în mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființa umană.". Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceeași pentru toți). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația națională și internațională.
Doctrina drepturilor omului în practica internațională, în cadrul dreptului internațional, instituțiile globale și regionale, în politicile de state și de activitățile de organizații non-guvernamentale a fost o piatră de temelie a politicilor publice din întreaga lume : ". În cazul în care discursul public al societății pe timp de pace global poate fi spus să aibă o limbă comună morală, este ca a drepturilor omului". În ciuda acestui fapt, afirmațiile puternice făcute de doctrina drepturilor omului continuă să provoace chiar și în prezent dezbateri considerabile cu privire la conținutul, natura și justificarea drepturilor omului . Într-adevăr, problema a ceea ce se înțelege printr-un "drept" este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea război mondial și a atrocităților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Lumea antică nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului. Societățile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, legitimitate politică, și umană înfloritoare, care a căutat să realizeze demnitatea umană, înflorirea, sau bunăstarea în întregime independente de drepturile omului". Conceptul modern al drepturilor omului s-a dezvoltat în perioada modernă timpurie, alături de secularizarea europeană a eticii iudeo-creștine. [6] Precursorul real al discursului privind drepturile omului a fost conceptul de drepturi naturale, care a apărut, ca parte a tradiției medievale Dreptul natural, a devenit proeminent în timpul Iluminismului, cu filosofii, cum ar fi John Locke, Francis Hutcheson, și Jean-Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantă în Discursul politic al revoluției americane și a revoluției franceze. Din această fundație modernă mișcarea pentru drepturile omului apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Primele declarații oficiale care consemneazaă necesitatea respectării drepturilor omului datează din perioada iluministă (secolul al XVIII-lea) – „Carta drepturilor coloniilor americane”și „Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului”, apărută în timpul Revoluției Franceze. După al doilea război mondial, la 10 decembrie 1948, Organizația Națiunilor Unite și-a asumat „Declarația Universală a Drepturilor Omului”.

Drepturile omului sunt  :


---Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţa şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

---Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta declaraţie fără nici un fel de deosebire că, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limba, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.
În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie ca această tară sau teritoriu sunt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate.

----Orice fiinţa umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

---Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavagismul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor.

---Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.

---Fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea juridică.

---Toti oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nicio deosebire, dreptul la o egala protecţie a legii.     Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.

---Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege.

--Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.

--Orice persoană are dreptul în deplina egalitate de a fi audiata în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptata împotriva sa.

---Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovata până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.
Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul când au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decât aceea care era aplicabilă în momentul când a fost săvârşit actul cu caracter penal.

---Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale.
   Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

----Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.
    Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

---În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.
   Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezulta în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

---Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.
    Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia şa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia

---Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.
   Căsătoria nu poate fi încheiata decât cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.
    Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.


---Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singura, cât şi în asociaţie cu alţii.
    Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.


---Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu alţii, atât în mod public, cât şl privat, prin învăţături, practici religioase, cult şi îndeplinirea ritualurilor.

--Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opniii fără imixtiune din afară, precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

---Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.
   Nimeni nu poate fi silit să facă parte dintr-o asociaţie.


---Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.
   Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.
  Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc perioadic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalenta care să asigure libertatea votului.

---Orice persoana, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.

---Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.
  Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.
  Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existentă conforma cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.
  Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale.

---Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.

----Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boala, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.
  Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi în cadrul unei căsătorii sau în afara acesteia, se bucura de aceeaşi protecţie socială.

---Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţământul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învăţământul elementar şi general. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor minori.

--Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.
Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literara sau artistica al cărei autor este.

--Orice persoană are dreptul la o orânduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.

---Orice persoană are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.
În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.
Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

--Nicio dispoziţie a prezenţei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare său persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta declaraţi

Drepturile omului în viziunea Uniunii Europene.

Drepturile omului, democrația și statul de drept sunt valori esențiale ale Uniunii Europene. Înscrise în tratatul său fondator, acestea au fost consolidate prin adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale. Țările care doresc să adere la UE, precum și cele care au încheiat acorduri comerciale sau de altă natură cu Uniunea, trebuie să respecte drepturile omului. [8]. Prin articolul 9 se recunosc drepturile fundamentale ale cetățeanului. Aceste drepturi nu sunt o creație proprie a Uniunii Europene, ci apar ca o recunoaștere și apărare a drepturilor interne respectate în interiorul statelor naționale.

  - Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate în Carta Drepturilor Fundamentale care constituie partea II a prezenţei Constituții.
  -  Uniunea va adera la Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aderarea la această Convenție nu modifică competențele Uniunii așa cum sunt definite în prezenta Constituție.
  -  Drepturile fundamentale, garantate prin Convenția europeană de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, fac parte din dreptul Uniunii ca principii generale.

Libertatea personală este apărată și garantată în cadrul U.E. conform dispozițiilor Constituției, precum și libera circulație a persoanelor, a mărfurilor, a serviciilor și a capitalurilor și libertatea de stabilire. În domeniul de aplicare a Constituției Europene și fără să aducă atingere dispozițiilor specifice prevăzute de aceasta, este interzisă orice discriminare pe motiv de naționalitate.

Institutul Român pentru Drepturile Omului.

Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO), instituţie naţională, independentă, este învestită prin legea de înfiinţare cu atribuţii de cercetare, formare, informare şi consultanţă. Legea stabileşte, de asemenea, garanţii ale independenţei şi echidistanţei, în concordanţă cu criteriile stabilite pentru acest tip de instituţii de către ONU şi Consiliul Europei, care recomandă înfiinţarea lor în toate statele democratice.
Încă de la înfiinţarea institutului, între Centrul ONU pentru drepturile omului de la Geneva şi România s-a încheiat un acord privind aplicarea unui Program de asistenţă tehnică pentru mai mulţi ani. La încheierea Programului, în evaluarea finală, acesta a fost apreciat drept "primul program cu adevărat amplu de servicii consultative şi asistenţă tehnică întreprins de Centrul pentru drepturile omului".
Deşi în schiţa de principiu i se rezervase doar rolul de adresant al unora dintre activităţile de asistenţă, IRDO şi-a asumat rolul de partener şi coorganizator, cum a şi fost considerat încă de la bun început de Centrul ONU de la Geneva.
În cadrul acestui program, s-au derulat mai multe serii de cursuri, adaptate cerinţelor specifice ale diferitelor grupuri profesionale. Este vorba despre ciclurile "Drepturile omului în administrarea justiţiei", "Predarea şi învăţarea drepturilor omului", "Mass-media şi drepturile omului", "Drepturile omului şi problema minorităţilor", "Prevenirea şi rezolvarea conflictelor dintre cetăţeni şi administraţia locală", "Drepturile copilului" etc.
Beneficiarii acestora au fost judecători, procurori, avocaţi, membri ai personalului din poliţie şi penitenciare, din învăţământul primar, secundar şi superior, din administraţia centrală şi locală, reprezentanţi ai mass-media şi ai organizaţiilor neguvernamentale cu preocupări în domeniul drepturilor omului etc.
După cum se apreciază şi în raportul de evaluare al Comisiei ONU pentru drepturile omului, "IRDO a devenit un factor activ central, atât în ceea ce priveşte asistenţa în organizarea seminariilor, cât şi în ceea ce priveşte producerea şi difuzarea de materiale informative. Într-adevăr - arată în continuare experţii ONU - în multe privinţe IRDO a fost partenerul local al centrului acţionând ca un contact neoficial între centru şi funcţionarii şi agenţiile guvernului, furnizând sprijin logistic, adresând invitaţii participanţilor, recrutând experţi locali, traducând şi difuzând materialele programului, asigurând premisele şi facilităţile tehnice necesare. Este clar că fără ajutorul său, programul nu ar fi avansat atât de eficient pe cât a făcut-o".
În activitatea Institutului Român pentru Drepturile Omului, normele şi standardele înscrise în tratatele internaţionale cu privire la drepturile omului, precum şi jurisprudenţa în materie a tribunalelor internaţionale reprezintă un obiect permanent de preocupare la nivelul tuturor atribuţiilor sale specifice, constând în cercetare, formare, informare şi consultanţă.
În ceea ce priveşte activitatea de educaţie pentru drepturile omului desfăşurată de IRDO, o recunoaştere internaţională o constituie şi acordarea de către Comisia Naţională pentru Drepturile Omului de pe lângă primul ministru al Republicii Franceze în anul 1998 a unei menţiuni cu ocazia celei de a 50-a aniversări a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. De asemenea, IRDO a fost ales în diferite structuri ale unor organisme internaţionale consacrate promovării şi protecţiei drepturilor omului.





0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More