Echipa


Probabil sunteţi curioşi cine suntem şi de ce ne numim, Vocea României Libere... the next generation ", păi să vedem e simplu:



De ce ne numim, Vocea României Libere... the next generation "?


Mai deunăzi de nici 2 luni mi-a venit o idee asta parcurgând grupurile FB, şi văzând minciună şi dezinformarea din mass media televiziuni, radiouri şi internet, idea de a pune pe roate un post de radio şi un site numai al nostru al cetăţenilor, acolo unde noi cetăţenii ne exprimăm liber, spunem adevărul cu decenţă şi nu dezinformam. Idea a prins şi a avut susţinători de acea am trecut la următoarea etapă, acea de alegere a unui nume (eu am propus îmbinata două nume vechi şi notorii, Vocea Americii" şi, Europa Liberă " în îmbinare, Vocea României Libere ") după un mic sondaj votul a fost pentru, Vocea României Libere " eu am mai adăugat, the next generation " pentru motoarele de căutare dar şi în sensul naşterii mai bine zis a renaşterii unei noi generaţii care respectă statutul simplu propus:

Aici se naşte o nouă generaţie, O NOUĂ GENERAŢIE DE CETĂŢENI, Vocea României libere... the next generation, cetăţeni liberi de prejudecăţi dar demni şi care respectă principiile de bază RESPECT DEMNITATE ADEVĂR ŞI CREDINŢA cetăţeni liberi care nu au uitat eroii din 1989 şi crimele făcute de comunism, cetăţeni care nu vor sta după perdea, politicieni corupţi indiferent de culoarea politică venim, nu veţi avea linişte, orice mişcare a voastră va fi publică nouă generaţie crede RESPECT DEMNITATE ADEVĂR ŞI CREDINŢA nu nu vom mai accepta A NU VORBI!

Cam aceasta a fost povestea numelui şi pe scurt statutul.

Cine suntem noi ? Păi iată aceştia suntem:

În primul rând trebuie să ştiţi chiar dacă sunt printre noi politicieni, ei se adresează în calitate de cetăţeni şi nu vor milita politic în acest site şi nici la radio. Da ca orice început unii au venit alţii au plecat şi vin şi pleacă, păi da doar asta aşa e la orice început Nu voi mai pune pe cei care au plecat voi pune doar pe cei care sunt:


Koles Attila

Da sunt un simplu cetăţean, nu sunt afiliat politic dar as fi ipocrit să zic că nu am nici o orientare politică sunt un cetăţean care militează pentru principiile democraţiei, a respectării statului de drept şi a doctrinei de dreapta. Nu sunt bogat nu am bani mulţi dar sunt mulţumit de cea ce am, şi nu îmi este ruşine de nici o faptă pe care am făcuto în viaţă. Ce am făcut în viaţă? Multe! Am muncit că electrician la multe firme, am avut propriile afaceri, la ora actuală muncesc ca tehnician electronist la o multinaţională. În viaţa nu am întins niciodată mâna către un ajutor social, am muncit în străinătate o perioadă destul de mare de timp. Am o fată de 19 ani. Iar acum pe lângă serviciu am iniţiat acest proiect şi îl dezvolt alături de minunată echipă pe care o prezint aici. Cam atât despre mine, nu îmi place să vorbesc prea mult, las pe alţii să vorbească chiar dacă criticile sunt dese dar ştiţi cum e la noi cine spune ADEVĂRUL şi face ceva dezinteresat, nu pentru bani " este CIUDAT. Ei da şi pentru că sunt un om al faptelor şi nu al vorbelor.


Viorica Crainic



Bine v - am  regăsit dragi prieteni!

Nu, nu am să vă prezint ştirile, am să vă spun câte ceva despre mine.Sunt absolventă a Facutăţii de Geologie - Universitatea Bucureşti, a  Facultăţii de Geografie - Universitatea de Vest Timişoara şi tot aici, dar la Facultatea de Mecanică am absolvit cursuri postuniversitate, disciplina educaţie tehnologică.Am profesat ca inginer geolog la o întreprindere minieră până în 1991, când a fost închisă iar din  toamna  aceluiaşi an şi  până în prezent mi - am desfăşurat activitatea ca profesor,  având şi funcţia de director  în perioada 2010 - 2012. Întreaga mea activitate de până acum s - a bazat pe  seriozitate, perseverenţă, dăruire profesională,   având drept “ghid" cuvintele lui Nicolae Iorga: "Înțelepciunea vieții e simplă: fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte." Urăsc minciuna,  nedreptatea şi impostura. Iubesc animalele, florile,  îmi place muzica bună, teatrul, pictura, şi mi -aş dori… să văd Grand Canyon.Sunt onorată să fac parte din această echipă şi pentru aceasta îi mulţumesc lui Attila.

“O fărâmă de bun simţ, de logică, de simplitate şi sinceritate poate fi cheia înţelepciunii atacate astăzi de ipocrizie, artificialism, laşitate şi egoism. Avem mare nevoie să încercăm cheia. Nu mai e timp de pierdut!” prof.  Delia Steinberg Guzmánf.


Stefan Vlaston


Pentru ca răul să triumfe în vremuri de criză, este suficient ca oamenii buni să rămână deoparte.
Cine este Ștefan Vlaston?
In momentul de fata pensionar, dupa o cariera de 30 de ani de profesor de matematica la liceul Petre Poni din Bucuresti, dintre care 16 ani director.
Am invatat la liceul Traian din Drobeta Tr. Severin, olimpic la matematică, fizică și limba română. Până la nivel regional. Pasionat de politică de la 10 ani. Cultura, nu numai politică, la Europa Liberă (Noel Bernard, cu ale sale editoriale de sâmbăta, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nestor Rates, etc.). BBC, Vocea Americii, în general posturile care ne țineau „în viața” spirituală anticomunistă.
Lecturi multiple, tot ce-mi cădea în mână, sute, poate mii de cărți.
Cu părinți de condiție modestă, am plecat singur la facultate, fără niciun sprijin, cu experimente pe la Electronica si Tc, dar am terminat Matematica, Universitatea Bucuresti.
Facultatea, simultan cu întemeierea familiei, pornită de la zero. Cu apartament luat în rate de la OCLPP. O poveste simplă, ca atâtea altele. Si cu doi copii, un băiat (Eduard) și o fată (Bianca), acum realizați în mediul privat. Fiecare la casa lui. Și cu două nepoțele, Maria și Ioana.
După 12 ani în care am lucrat la primul sistem informatic comercial, am ajuns profesor de matematică la Liceul Industrial nr 7. M-am atașat imediat de elevii mei și ei de mine. Am facut o pasiune din meseria pe care am urmat-o cu dăruire și fără întrerupere 30 de ani. Si care mi-a dăruit, la rândul ei, nenumărate satisfacții. N-am avut olimpici, am avut mai mult de-atât, sufletede băieți și fete cărora le-am dăruit sufletul și mintea mea. Daca ar fi s-o iau de la capăt, mi-aș alege aceeasi meserie.
În ianuarie 1990 am devenit director, cu votul colegilor și elevilor. Deși eram profesor suplinitor și cu gradul definitiv. A fost prima și ultima oară când a fost posibil așa ceva.
Am ramas director, o primă etapă, până în 2004, când un tânăr de 15 ani, din afara școlii, fugit de trei luni de acasă, a murit de pancreatită cronică într-un internat al liceului, pe unde se aciuise. Inițial s-a crezut că din cauza drogurilor, ipoteză eliminată după necropsie. N-am fost anchetat, nu mi s-a luat măcar o declarație. Mi-am înaintat demisia pentru a înlesni ancheta, demisie acceptată după două luni, cu motivații mai ales politice. În 2006 am revenit în funcția de director, pentru doi ani, după care am fost dat afară din ordinul expres al ministrului Adomniței, pentru că îi criticam politicile din educație. Am ieșit la pensie în 2010.
În 2005 am inițiat, împreună cu alți colegi, asociația EDU CER, (Educație și Cercetare, www.educer.ro) care a ajuns repede principala forță a societății civile în materie de educație, un critic vehement al tuturor evoluțiilor negative din educație, cercetare și formare profesională. Colegi și amici din universitar, cercetare, preuniversitar, mi-au făcut onoarea să mă aleagă președinte și purtător de mesaj. Cel mai recent succes, demascarea plagiatelor ministrului Ioan Mang. De-a lungul timpului am colaborat cu personalități marcante, Mircea Miclea, Daniel Funeriu, Florin Colceag, Nicu Dragulanescu și alții. Actuala Lege a Educației Naționale cuprinde și multe din propunerile și ideile mele. În numeroase articole, peste 500, în zeci de emisiuni radio și tv, am promovat interesul elevilor, studenților și părinților, interesul național, evoluția economiei fiind strâns legată de calitatea sistemelor de educație și formare profesională.
Politic.
N-am fost membru PCR, am urât și urăsc comunismul și socialismul. Cred cu tărie că fiecare isi faureste cu munca și inteligența proprie destinul. Și că nutrebuie să depinde de alții, de stat, de guvern, de regimul politic, care creează condițiile, contextul, necesare nu și suficiente pentru o viață decentă.M-am înscris în UFD, (1998), care a fuzionat apoi cu PNL. Am fost simplu membru al PNL până în 2008, când am fost dat afară din partid, simultan cu eliminarea din funcția de director.Singura tentație politică ulterioară a venit de la Mihail Neamțu, cu solicitarea de a participa la prima ședință de constituire a Noii Republici. De atunci sunt aici, alături de cei care pun muncă, pasiune, bani, efort, în dorința nu de căpătuire, ci de a construi o viață mai bună pentru noi, pentru copii și nepoții noștri. Pentru mine, mizele unei viitoare cariere, de orice fel, nu mai există.Sunt motivat de încrederea și convingerea că stau alături de oameni de caracter, cu un proiect comun, aspirații și idealuri comune.Necesitatea implicarii oamenilor de buna credinta, integri, care sa puna interesele societatii deasupra propriilor interese, reprezinta sanbsa poilitica, economica, sociala a momentului in care se afla Romania.
Familia mea este compusa din sotie, doi copii in varsta de 35 si 42 de ani si doua nepoate.Copiii lucreaza in mediul privat si castiga relativ bine, comprativ cu media veniturilor din RomaniaResursele financiare pe care le voi mobiliza provin din sponsorizari, ajutoare de la familie, imprumuturi bancare.
Expertiza mea se refera la politicile publice sectoriale, in zona educatie si formare profesionala, in care am acumulat competente in 30 de ani de activitate.
Cred in libertatea omului de a-si decide singur destinul, fara ingerinta statului, cu cat mai putine constrangeri legislative si normative.Statul trebuie sa fie unul minimal, creator de cadru normativ si competitiv, arbitru al competitiei economice, profesionale, responsabil pentru calitatea si legalitatea bunurilor si serviciilor aflate in piata, dar nu si jucator, actor, in aceasta piata.


Ioana Cosmeanu


M-am născut în orăşelul Hârşova din jud. Constantă, orăşel între Dunăre şi Canarale, pământ unde când mă apropii, sufletul îmi vibrează la maxim, unde sunt URME ale trecutului nostru "CASTRUL ROMAN CARSIUM".

Copilăria şi adolescenţa, aici mi-am petrecut-o, la liceu am făcut secţia uman şi eram o mare iubitoare de sport: am făcut parte din echipa sportivă a liceului participând la campionatele jud. de handbal şi de baschet.

După liceu, am dorit să urmez ramura sportivă, dând examen la ICEFS... dar nu a fost să fie.
În anul următor am venit în Braşov, unde am rude,... m-am angajat la Intrep.de Autocamioane (aşa se numea pe atunci) şi... am început să mă pregătesc intens la mate - fizică şi am reuşit să intru la Universitatea Politehnică din Braşov, secţia DPTT - subingineri.
Am terminat în 1984, perioada când nu se mai făceau repartiţii în oraşele mari. Aşa am ajuns să-mi fac stagiatura la o întreprindere de subansamble pt maşini din Sf. Gheorghe. Am făcut naveta, nu am vrut să renunţ la Braşov.
Aşa am putut afla de la faţa locului, care era comnunicarea între populaţia majoritar maghiara şi romani.
Am reuşit să revin în Braşov şi să lucrez la aceeaşi întreprindere de autocamioane, de data aceasta ca şi subinginer - tehnolog în domeniul Nitrurare Ionică şi Extrudare la rece.
Au trecut anii, a venit şi 15 nov.1987 data marcanta pentru uzină şi pentru Braşov. Am trăit din "interior" acel eveniment.
A venit decembrie '89... am fost în "zona" evenimentelor, nu în mijlocul lor. Nu am avut acel curaj, am privit...
După schimbare, în anii '90 a fost posibil să dau examene de diferenţa la Universitate, am mai continuat 3 ani şi am devenit inginer, crezând că aşa va fi mai bine... dar nu a fost, ceea ce m-a determinat că în 2001 să plec la o firmă privată în domeniul fotografiei, era un pic şi pe sufletul meu, dar cu bani puţini.
În 2007, am decis să merg în străinătate. Aşa am ajuns să "simt" şi să văd diferenţele mari
Dintre noi, romanii şi europeni.
În 2011/2012 am decis să mă întorc, căci mama era grav bolnavă. Din mai 2012, ea ne-a părăsit.
Perioada ce a urmat şi până în prezent a trecut încercând să mă "adaptez" la tumultul societăţii
Şi în acelaşi timp să-mi continui drumul vieţii de aşa manieră, încât să pot privi în ochi orice "situaţie".
Vă rog să-mi permiteţi să închei cu un citat (ce pentru mine are ecou) din cartea lui Zig Zigler "Dincolo de vârf"
  "Adevărata mulţumire şi reuşita totală, provin din lucrurile pe care nu le poţi cumpăra cu bani,

            Poţi cumpăra: O casă, dar nu un cămin:
                                 Un pat, dar nu o noapte de somn:
                                 Plăcere, dar nu fericire;
                                 Distracţie, dar nu linişte sufletească;
                                 Un însoţitor, dar nu un PRIETEN "

                                "De la supravieţuire la echilibru,
                                  De la echilibru la reuşită,

                                  De la reuşită la permanenta ei."
                                                                                                         Ioana Cosmeanu    

Cristina Dana Preda ( Cristina Dana Mirzac )


Traim timpuri grele, dureroase si aducatoare de pesimism descurajator, simtim si vedem cu totii zi de zi, clipa de clipa, inutilitatea faptelor sau a gandurilor noastre si probabil ca multi dintre dumneavoastra ati renuntat deja sau v-au slabit energiile necesare luptei impotriva hotilor de tara si a tradatorilor de neam. DAR oricat de multi ar fi EI, oricat de organizati si de manipulatori, oricat de netrebnici si de lacomi, NOI nu vom permite in ruptul capului, ca EI sa ne striveasca mandria nationala, demnitatea noastra romaneasca si spiritul liber. Asa simt eu si asa simtiti si dumneavoastra si acestia suntem NOI, romanii de DREAPTA care, azi sau maine sau poimaine, vom pune o mare si groasa lesa, cu tepi ascutiti, tuturor derbedeilor din politica romaneasca.

Mirella Tonenchi


        

Citate Preferate

All that we are is the result of what we have thought" - BUDDHA
"Legile tarii nu interzic nimanui sa fie imbecil." - Grigore Constantin Moisil                








Dragos Gros


Voi scrie curând despre mine
















George Staicu


Unt un... OM !

Un om, normal, uimit de MIRACOLUL VIEŢII şi de MINUNILE pe care această ni le oferă cu atâta generozitate...
Un om, normal, care crede în Dumnezeu şi în iubirea ACESTUIA faţă de oameni...
Un om, normal, cu vise, speranţe şi idealuri... care ŞTIE ce vrea de la viaţă...
Un om, normal, îndrăgostit de natură (munte, mare), de sport (tenis de câmp, ski, fotbal) şi de animale.
Un om, normal, îndrăgostit de artă, cultură, literatură, teatru, filosofie, psihologie, poezie, literatură, în general de FRUMOSUL SPIRITUAL, singurul care ne poate lărgi orizontul de cunoaştere şi ne poate ajuta să percepem, CORECT, realităţile ce ne înconjoară...
Un om, normal, însetat de NOU şi de tot ce îmi poate îmbogăţii orizontul de cunoaştere...
Un om, normal, care îşi doreşte să împărtăşească şi altora din jurul său, din frumuseţile sale morale, etice, spirituale şi sufleteşti (atâtea câte există, multe sau puţine)...
Un om, normal, care îşi iubeşte profesia...
Un om, normal, care ARE un sistem de valori etice, morale şi spirituale (din această perspectivă doresc să mulţumesc, din tot sufletul, DIN NOU, părinţilor mei dar şi... prietenilor mei)...
Un om, normal, care NU ACCEPTĂ, ŞI NU VA ACCEPTA NICIODATĂ (!!) nedreptatea, minciună, dezinformarea, manipularea, diversiunea NICI din partea unora dintre "oameni", NICI din partea televiziunilor de genul Antena 3 sau RTV, şi NICI din partea USL-ului sau altor partide politice...
Un om, normal, care SUSŢINE ADEVĂRUL, DREPTATEA, DEMOCRAŢIA, STATUL DE DREPT ŞI INDEPENDENTA JUSTIŢIEI, acestea reprezentând "pilonii" fundamentali atât ai unei societăţi CIVILIZATE şi NORMALE cât şi ai unui nivel decent de trai al populaţiei...
Un om, NORMAL, care SUSŢINE FERM ORIENTAREA PRO-UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI PRO-NATO A ŢĂRII NOASTRE, CĂ SINGURA GARANŢIE A ELIMINĂRII TOTALE A RISCULUI REÎNTOARCERII ROMÂNIEI ÎN "EPOCA" DE TRISTĂ AMINTIRE A COMUNISMULUI...
Un om, normal, la fel ca toţi prietenii mei din viaţa reală şi din cea virtuală (inclusiv de pe Vocea României Libere şi de pe Facebook)...
UN OM, NORMAL... LA FEL CA VOI TOŢI, DRAGI PRIETENI!
Sper că cele scrise de mine mai sus v-au adus bucurie în suflet, iar altele v-au readus, în prim plan, problemele GRAVE cu care se confruntă ţara noastră şi toţi romanii, datorită dictaturii neocomuniste, talibane şi totalitare a USL-ului.
Pe cei ce se regăsesc în ceea ce am scris eu în această postare îi salut din toată inima şi le mulţumesc SINCER că sunt şi vor rămâne prietenii mei.
Pe cei ce NU se regăsesc (încă!) în ceea ce am scris, îi rog să reflecteze, măcar pentru câteva minute, şi apoi să se întrebe dacă nu cumva, este nevoie de o schimbare RADICALĂ în viaţa lor, în modul lor de a gândi, în modul lor de a percepe realităţile politice, economice şi sociale din România, realităţi care DIRECT sau INDIRECT, afectează, pozitiv şi/sau negativ destinul fiecăruia dintre noi. Cine ştie... Poate că, DUPĂ acele câteva minute de reflecţie, veţi avea MAGICĂ REVELAŢIE că... MINUNEA PE CARE O AŞTEPTAŢI ÎN VIAŢA VOASTRĂ, A DEVENIT, SĂU... POATE DEVENI, ÎN CURÂND... REALITATE!!

VĂ ÎMBRĂŢIŞEZ, DIN TOT SUFLETUL, DRAGII MEI PRIETENI!!!

Elena Mandru

Voi scrie curând despre mine

Viata fara rezerva


Santem calatori fara itinerar,
Ca mergem pe munte sau pe vale,
Nemarginirea lumii ne e hotar,
Raza de soare o dunga de carare.

Si plange iarba ce nu trebuie calcata..
Ma iarta te tog ,nu ma ucide
Tu pamanteanule, pastreaza-ma curata,
De vrei sa ma mai vezi ,decide...

Pe firul de iarba curge sange siroaie,
E gros si negru ,fara picuri de ploaie,
Il arde pamantul uscat fara seva,
Nu i-a ramas nici un strop de rezerva.

Cu totii asteptam un licar de lumina,
Pretioasa scaparare de chibrit,
Pe drumul vietii iubim clipa senina
Si ne-agatam de firul de ghem prin labirint.

Magdalena Schubert

CINE SUNT, CE CRED, CE DORESC;  SI O RUGAMINTE!

Dupa ce m-am imbujorat de emotie citind prezentarea pe care mi-a facut-o domnul Koles Attila si dupa ce mi-am temperat vanitatea satisfacuta de comentariile voastre, mi s-a facut frica. Frica de-a nu reusi sa ma ridic la inaltimea asteptarilor dvs. Asa ca am decis sa incep prin a ma prezenta. Si o voi face pornind de la o patanie din tinerete. Cand treceam in clasa VII-a, un prieten din fata blocului, cu un an mai mare decat mine, mi-a spus. “A, incepi chimia! Sa vezi ce misto e proful: inalt, brunet, cu ochii albastri….” Cand a venit in sfarsit prima ora de chimie si proful a intrat in clasa, am fost singura care a izbucnit in ras. Da, era inalt, dar cocosat.Ochii albastri erau sasii, parul negru se rarise binisor, si in plus era si stirb. Mi-a parut pe urma rau ca am ras…….
Cam asa si cu minunatele mele realizari; da, am studiat 5 ani politologia la München ( cu note chiar bunicele), dar am cedat in fata fricii de examen si invocand problemele de familie aparute intre timp in viata mea, nu am dat examenul de licenta. Da, am scris la Radio Europa Libera, dar am scris doar un an cronica de film. De fapt, daca e sa fiu sincera, din punct de vedere academic si profesional sunt, vorba lui nenea Iancu, o“ liber-schimbista, o liber-progresista”. In timpul studentiei mi-a facut placere sa incerc toate lucrurile posibile, de la barmanita la vanzatoare de blugi, si de la cronica de film la bibliotecara. N-aveam pe atunci rabdarea sa stau prea mult intr-un singur loc. Dupa ce m-am maritat si m-am intors in tara,   am facut de trei ori la rand acelasi lucru, adica trei copiii. Dupa cel de-al treilea,  mi-am zis ca e timpul sa ma opresc aici si sa ma apuc de altceva. Am facut asadar in urmatorii ani de-a valma, scenarii de film documentar, asistenta de productie, subtitrari si am predat limba germana. Copiii mei cresc frumos si sunt mandra de ei.
Si iata-ma acum aici, la Vocea Romaniei Libere. Pe buna dreptate va puteti intreba de ce. De ce am vanitatea de a crede ca eu pot aduce ceva nou ? De ce ma imbat cu apa rece spunandu-mi ca pot schimba ceva? Ei bine,  nu stiu daca voi reusi,  dar vreau sa incerc. Ultimul an m-a adus la convingerea ca e timpul sa lasam modestia la o parte. E nevoie de fiecare dintre noi pentru a reusi sa intoarcem tara asta inapoi de pe calea pe care a luat-o. Iar ceea ce imi propun este un lucru destul de ambitios: imi propun ca in galagia care s-a iscat  si in care cu totii tipam pentru a ne face auziti, sa ma straduiesc  sa pun bazele unui lucru elementar, dar care a disparut din viata publica cu desavarsire: dialogul.
Anul 2012 a scindat practic societatea romaneasca. Societatii democratice si pluraliste i-a luat locul o societate in care o minoritate de partizani pro sau contra puterii incearca sa castige de partea lor marea masa de sictiriti, care sunt convinsi ca atat politicienii cat si partizanii acestora sunt de fapt toti aceeasi mizerie. Inevitabil, zeii rating-ului, ai popularitatii si ai profitului au scindat si presa in tot atatea tabere. La extreme se afla Antenele si B1TV, Evenimentul zilei si Jurnalul National, iar undeva in centru sunt cateva posturi si ziare care incearca sa atraga de partea lor marea masa a nemultumitilor, multumindu-se pe cat posibil, sa prezinte stirile si opiniile ambelor parti, fara a lua nici o atitudine. Ce lipseste practic din acest tablou al presei este tocmai dialogul. La inceputul aparitiei saptamanalului “Dilema”, Andrei Plesu scria: “In lumea noastra, optiunile sunt anterioare deliberarii. Sunt optiuni gata facute, care nu apeleaza la realitate decat pentru a-si gasi la nesfarsit confirmarea.(….) De o parte si de alta, chiar daca statistica difera, discursul este exaltat, nabadaios, ultimativ. El nu exprima rationamente, ci stari; nimeni nu reflecteaza, pentru ca toti stim deja. (….) Nu avem, pentru nici una dintre solutiile pe care le incercam, garantia succesului. Suntem, cu alte cuvinte, in plina dilema, dar incapabili sa ne-o asumam.(….) nu intelegem nimic, dar oferim explicatii pentru orice. Refuzam sa luam nota de dilema cotidiana ca si cum am sti exact incotro si prin ce mijloace. Am reusit o performanta stranie: sa fim in acelasi timp depasiti de imprejurari si siguri de noi insine”.
Desi au trecut 20 de ani de la scrierea acestor randuri, ele sunt din nefericire la fel de valabile astazi cum au fost si ieri. In Romania zilelor noastre ori am uitat, ori n-am stiut niciodata sa dialogam.        De ce ? De ce nu reusim sa depasim aceasta stare de lucruri ? In buna parte si pentru ca de toti atatia ani folosim, argumentam si judecam folosind notiuni prea putin sau deloc intelese. Un exemplu banal, dar esential, este modul in care oamenii inteleg notiunea de democratie. Pentru cei mai multi dintre romani ea este sinonima cu libertatea absoluta. Faptul ca libertatea este relativa si supusa legilor si bunului simt este un fapt prea putin acceptat si prea rar asumat cu toate implicatiile sale. Esenta democratiei – compromisul – este receptionat de cei mai multi ca o forma de lasitate. Acest lucru explica in buna masura succesul USL si prabusirea PDL. Iar aceasta intelegere deformata conduce automat la o alta: ideea ca exista un singur raspuns valabil la problemele noastre. Nu reusim inca sa acceptam ca exista nu una, ci o paleta intreaga de posibilitati si ca dialogul nu reprezinta calea prin care ne sustinem opiniile, ci modul prin care incercam sa identificam multiple cai de rezolvare si sa le analizam pentru a o alege nu neaparat pe cea mai buna, ci pe cea mai convenabila, cea care implica cele mai putine pierderi si cele mai multe castiguri. 
Asta este ceea ce imi propun sa incerc prin intermediul acestei rubrici. Nu sa ofer solutii,  sa apar opinii sau sa incerc sa conving pe cineva de ceva. Voi incerca sa identific problemele care ne preocupa sau de care ne lovim in prezent, sa pun intrebari, sa nasc dileme – cu alte cuvinte, sa dialoghez si sa-i determin si pe altii sa o faca. In masura in care voi avea posibilitatea, vreau sa aduc la aceeasi masa oameni cu opinii diferite pe aceste teme nu pentru a argumenta opiniile deja asumate, ci pentru a-si  folosi  cunostiintele  si argumentele intr-o  sedinta de brainstorming, in care sa descopere si sa evalueze cat mai multe  posibilitati  ce pot conduce la un compromis constructiv.

Viorica Crainic   Voi scrie curând despre mine

Vanda Kramer


Voi scrie curând despre mine

















Florina Claudia Tudica 

Voi scrie curând despre mine

Stângăcie golaşă
Sub fluturi goi,
privirea-ţi cade:
învăluită-n
toane proaste -
bizar şi abstract,
jucandu-se-n
pale tonuri.
Ţese nătâng
motive desfrânate;
linii curbe,
frânte -
stanci-nghetate-n
linii unduioase-n
irisi-taciune.




Tiberiu Vanca si Ovidiu Vanca

  Voi scrie curând despre mine



Voi scrie curând despre mine













2 comentarii:

Felicitari si spor la treaba in continuare!

Multumim!!!!!!Va asteptam sa ne mai vizitati!Toate cele bune!!!!

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More