'' Romanii au iesit in strada si au readus lumina in procesul democratic.'' Klaus Iohannis

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

IENICERII(1) DICTATURII by Tiberiu Vanca



Sambata,11 Decembrie 2010
IENICERII(1) DICTATURII

Tiberiu VANCA      

      Omul in calitatea sa de vietuitoare cu un profund caracter social traieste in grupuri reunite in comunitati, iar acestea din urma capata forme institutionale cum sunt ginta, triburile sau forma superioara a habitatului pentru cei cu vocatie de a se afla impreuna, nationalitatile, pe vetre numite regiuni, tari sau dupa criterii sentimentale patrii, iar elementul care-i aduna conferindu-le identitate si nume este mijlocul de comunicare, respectiv limba, si nu in ultimul rand pamantul. Inscrierea in grup se realizeaza prin evenimentul biologic al nasterii ce confera subiectului un dat spiritual care poate fi definit prin constiinta apartenentei la etnie sau dupa caz natiune, factor motivant al credintei ca vatra pe care viaza are legitimitatea unui Axis Mundi (3) conferindu-i, astfel,valente sacrale. De aici pana la apararea cu trup si suflet a pamantului sacru, si a comunitatii nu exista decat un singur pas. Constiinta sacrala a apartenentei la grup determina subiectilor atitudini de slavire si aparare. Nascutul unui loc se contamineaza, in sensul pozitiv al cuvantului, prin insasi faptul nasterii cu dragoste pentru vatra si sentimente de fratietate fata de coetnici sau conationali intre care traieste si a caror limba o vorbeste, determinandu-i atitudini de atasament pana la sacrificiu. Factorii de ordin subiectiv ce determina coeziunea grupului: limba, manifestarile cultuale si deprinderile culturale, mostenirea spirituala ce a stat la baza formarii lor, conceptia comuna despre viata si moarte, trecutul istoric astfel cum rezida din fapte de origine strabuna, sau din tezaurul narativ, respectiv, din legende si mituri, sunt valorile liant ce-i motiveaza credinta apartenentei la grup si la loc. Inarmat cu aceste valori el depaseste starea de localnic si concitadin al celor din preajma cat devine un soldat al locului ce-si asuma toate nivelele de sacrificiu in folosul comunitatii, si de constructor al valorilor ce pot asigura progresul in timp al acesteia.
      O societate cu astfel de subiecti era si Romania postbelica in momentul crucial al ocuparii de catre armata rosie. Ocupantul sovietic si-a propus sa procedeze ca in statul de origine, sa distruga din temelii economia nationala a celui subjugat si elementele de suprastructura existente (proprietatea, partidele politice, libertatile cetatenesti garantate prin constitutie, si, in intregul sau, societatea de consum) si sa instituie un regim de lagar deservit de institutii, fie utopice, fie neperformante. Nu s-a sfiit de termeni, a inchis granitele, a supus infometarii populatia, a ingradit libertatea de miscare si de expresie, si s-a autonominat „Lagarul Socialist”. Pentru a „accede” la astfel de neperformanta trebuia sa produca mutatii esentiale in constiinta oamenilor. A apelat la principiul „dezbina si stapaneste” si pe aceasta cale si-a atins scopul coborand tara in cea mai neagra mizerie existentiala. Dupa desfiintarea partidelor istorice si a libertatilor cetatenesti a dat rang de partid unic Partidului Comunist, numai ca acesta nu era ca esenta ceea ce presupune o organizatie politica cat s-a constituit si a functionat ca o abjecta banda criminala. S-a declarat forta conducatoare in stat, si-a subordonat institutiile statului (de la administratia locala la ministere si celelalte organe centrale) si-a subordonat cele trei puteri caracteristice oricarei democratii (legislativa, executiva si judecatoreasca) iar in felul acesta a iesit din sfera democratiei cantonandu-se in cea a autocratiei. A institutionalizat delatiunea prin punerea in circulatie a institutiilor de trista faima, critica si autocritica pentru a patrunde in mod fraudulos in viata intima a cetatenilor. A atentat la libertatea cetatenilor prin infiintarea lagarelor de concentrare in care a aruncat, fara judecata, cat doar prin voia bunului plac, varfurile societatii traditionale, respectiv industriasii, mosieri, ofiterii, intelectualii, persoane cu trecut politic, ce au activat in diabolizata societate burgheza. A naimit in functii de conducere atat in administratie cat si in economie „muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati” (5) desistand de la elitismul profesional a plonjat in cel mai negru primitivism. Au indus ideia ca banda politico-criminala titrata Partidul Comunist este forta conducatoare a clasei muncitoare, ca lupta pentru desfiintarea exploatarii omului de catre om, pentru construirea societatii comuniste, societate in care repartitia bunurilor nu se va mai face dupa munca ci dupa nevoi, ca prin servitutile ce le va aseza in sprijinul populatiei se va accede la o existenta paradisiaca(6). Numai ca dupa patruzeci si cinci de ani de experiente utopice si o desantata propaganda populista societatea nationala a intrat in faliment.
      Au indus teroarea. Cravata si palaria aceste nevinovate obiecte vestimentare, ca sa ne referim doar la ele, bateau a decadentism burghez in ochii activistilor rosii, persoane recrutate din substratul fara speranta a paturii umane, persoane care au fost legitimate sa puna in aplicare impotriva reprezentantilor vechii societati si a tuturor celor ce nu se manifestau ca aplaudaci, comandamentele criminale puse in opera de catre dictatura, marginalizarea sociala, recluziunea fara judecata, si masura capitala a omuciderii prin asa numitele „intamplari neprevazute”(7). Din lipsa de spatiu nu vom face referiri la cotele obligatorii ce au sufocat taranimea, la inventia judiciara a sabotajului, tehnici din cele ce au deschis portile inchisorilor pentru blajinii din teritoriu, pentru cei care, nedumiriti, intarziau sa marseze cu coloana rosie. Au produs o ruptura sociala atent calculata, prima, a indezirabililor, nimeni altii decat exponentii pretinselor clase, fost,exploatatoare, iar a doua a inocentilor, patura sociala formata din cei ce trebuia sa fie reciclati pentru tabara obedientilor. Pretul inscrierii in cea de a doua era contractul rosu, aderarea la calitatea de „luptator pentru cauza clasei muncitoare”, respectiv inscrierea in partidul-banda criminala. A fi luptator pentru cauza clasei muncitoare nu insemna ca trebuie sa-ti antrenezi curajul si disponibilitatea pentru a face ceva pe scara utilului, cat presupunea a te inscrie intr-o serie de atitudini ipocrite, sa asisti la demolarea economiei nationale (8) sa accepti cu entuziasm ca la masa ta diurna sa ai doar deseuri alimentare (gheare de porc, gaturi, capete si gheare de pasari, etc) si sa ridici osanale mainii criminale care a adus natiunea in aceea stare, sa-ti durezi existenta, incarcata de cele mai elementare nevoi, in lagar (…-ul socialist), si sa aclami epoca de aur, facatura propagandistica a celui mai lung timp de infometare, sa practici delatiunea daca doresti sa fi ferit de prestatia analoga a celor ce ti-ar imputa ca nu esti delator si pe cale de consecinta sa te declare tradator al nobilei cauze a partidului. Sa rabzi si sa taci, sa vezi si sa te faci ca n-ai vazut, iar lista atitudinilor de care va trebui sa te autoprivezi este mult mai lunga. Pentru a-si asigura campul operational, dictatura trebuia sa duca tara la starea rezumativ explicitata mai sus, de aceea prin tehnica contractarii rosii trebuia sa puna la punct un sistem ce trebuia sa incorseteze societatea aidoma unei panze de paianjen. Pentru a realiza aceasta imunda panza au statornicit procentaje de primire in partid …la muncitori, …la tarani,…la intelectuali, etc. in asa fel incat fiecare persoana activa sa fie dublata de un delator (membru de partid). Ca s-a intamplat astfel o dovedesc prelevarile statistice: in 1989 partidul avea in evidente patru milioane de membrii din cei douazeci de milioane de locuitori, respectiv proportia era de unu la patru. Dar cum nivelele de obedienta de care dictatura avea nevoie erau mult mai mari au tesut panza neangajarii si tacerii absolute si in randul tineretului (U.T.M si din 1965 U.T.C), au plasmuit si o organizatie a femeilor precum si una pentru toate persoanele aflate in campul muncii si neinregimentate politic (O.D.U.S). Daca extindem calculul si la aceste categorii de participanti la „opera” de institutionalizare a tacerii si neangajarii impotriva maini criminale, raportul de unu la patru, care ii privea doar pe membrii de partid, se restrange pana la diferente nesemnificative. Se pare ca din marea retea a obedientilor lipsesc numai copiii aflati la varste fragede si batranii situati la senectute. Dintre paturile sociale ce adastau in marele lagar (a se avea in vedere cortina de fier, interdictia de a calatori in strainatate, interdictia de a intretine legaturi cu strainii si diabolizarea occidentului) dictaturii ii era, oarecum, incomoda intelectualitatea, de aceea era strict observata iar procentajul racolarii de obedienti din randul acesteia era cu atentie monitorizat. Nu avem nivele de cooptare a intelectualilor in gloata obedientilor decat pana in 1977 cand structura partidului era: 2.700.000 membri din care 51%muncitori, 19% tarani, 22% intelectuali si functionari. Daca la acea vreme dintre luminatii societatii 22% erau anihilati prin tehnica contractului rosu in conditii in care fata de 1989 numarul obedientilor era mai mic cu 1.300.000, avem a banui ca la vremea desfiintarii partidului procentul intelectualilor anihilati era mult mai mare.
      Prin contractul rosu si obligarea, prin disciplina de partid, la tacere si supunere oarba, crima rosie comisa prin partidul-banda dictatura a racolat un numar de peste patru milioane de autori, complici, favorizatori si tainuitori a crimelor atroce puse la cale si executate in anii subjugarii. In anii ce au urmat disolutiei regimului dictatorial cele peste patru milioane de persoane ce au contractat prin carnetul de partid obedienta au declarat in cor: „Noi nu suntem vinovati ! Noi am fost simpli membrii de partid! Nivelul deciziilor criminale se luau la nivelul nucleului central!” Este adevarat ca autorii crimelor inseriate au fost persoanele situate in nucleul de conducere al partidului-banda, care a pus in aplicare tehnicile criminale impuse de sovietici numai dupa ce prin contractele rosii natiunea a fost adusa in stare de reala amortire prin acoperirea intregului teritoriu cu obedienti, acestia din urma au jucat un rol definitoriu in capacitatea dictaturii de a-si duce la indeplinire planurile criminale. Ei au asigurat linistea operationala a varfurilor crimei rosii, prin neangajare, prin impiedecarea altora sa opuna rezistenta si prin incredibile aplauze. La vremea dezmatatei propagande rosii se spunea „Lumina vine de la rasarit!” Numai ca „lumina” n-a prea venit, crima,insa, din belsug. In introducerea la aceasta luarea de pozitie spuneam ca omul ca subiect de drepturi si obligatii este un soldat, iar uneori mai mult, un politist al socialului, pentru ca conserva in bagajul sau genetic obligatia de a apara societatea, de a institui ordinea si dreptatea, de a lupta pentru eradicarea fenomenelor si faptelor ce submineaza convietuirea, iar suma eforturilor conjugate de totalitatea luptatorilor se converteste institutional in ceea ce numim „opinia publica”. Ei bine aceasta institutie a fost anihilata de catre dictatura prin preluarea in fondul sau de obedienti a unui procent covarsitor din cei prinsi in angrenajul public si economic, persoane ce puteau observa si protesta, preluandu-i in portofoliul sau de voci tacute si ochi adumbriti de spaime existentiale. Sa nu se uite ca membrii de partid au fost naimiti in functii de conducere si de supraveghere in punctele nodale ale vietii publice, iar in aceasta situatie aveau si raspunderea pentru tot ce se intampla sau se putea intampla in piramida peste care era asezat. Acolo in varfurile de piramida unde erau implantati ei era si locul lor lucrativ si, si partidul. Partidul era peste tot. Erau cocotati acolo nu pentru pricepere, caci in aceasta privinta este de vazut punctul 44 din directiva din 2 iunie 1947 semnata Moscova K.G.B.- a se vedea (5) – cat si pentru faptul ca in calitatea sa contractuala a semnat pentru supunere, pentru tacere, pentru neobservare, fiind cu alte cuvinte o persoana complet neutralizata. In fisa postului sau de membru PCR era subinteleasa tacerea, neobservarea si supunerea.
      In incheierea acestui eseu este potrivit sa-i amintim cititorului ca primirea in randurile partidului se realiza pe cale initiatica. Procesul initiatic de dobandire a calitatii de membru de partid se punea in miscare la vremea cand existau suficiente date ca subiectului de referinta i s-a curatat complet creierul, ca exista date certe ca a inteles si se va supune politicii partidului. In clipa in care racolatorii vor constata ca subiectul prezinta garantiile cerute se va intruni organizatia de partid care in cadru solemn va oficia evenimentul.
      Un „Tovaras Bun”(9) se va desprinde de pe tablia scaunului, va opera o scurta pauza apoi va caracteriza candidatul in termeni laudativi, si va propune organizatiei sa voteze pentru primirea in partid. Dupa oficializarea votului va declara „Tovarase …! Ai avut cinstea sa devii membru al Partidului Comunist Roman ! Te-ai inscris pe calea devenirii, a ridicarii la suprema valoare construita de catre partidul nostru, „Omul Nou”!(10) … Dupa ridicarea adunarii, in jurul unui bufet rece, udat, chiar si cu spirtoase, se va rade, se vor spune bancuri, si se vor strange mainile tovaraseste.
      *
      La intrarea in lumea de dinafara adunarii, eliberat de emotii, si incarcat de responsabilitatea „Omului nou” proaspatul membru de partid, cu fata straluminata de satisfactii si aura de invingator, ii va asigura pe cei ce-i vor iesi in cale „Am avut cinstea sa fiu primit in partid!”
      *
     
     
     
     
     1. Ieniceri Grup de desant (2) in armata otomana, format majoritar din copii turciti ai populatiilor crestine subjugate de catre imperiul otoman.
      2. Desant Trupe special pregatite pentru debarcare si ocuparea teritoriilor inamice.
      3. Axis Mundi Osia ce leaga pamantul de cer.
      4. Lumpen proletariat Categorie sociala formata din elemente declasate aflate la periferia societatii (vagabonzi aventurieri etc.)
      m.d.e Edit. St. Enc. Buc. 1978 pag 568.
      5. Directiva din 2 iunie 1947 Moscova K.G.B. P. 44 „Cei care lucreaza in diferite functii trebuie sa fie schimbati si inlocuiti cu muncitori cu cea mai mica pregatire profesionala, necalificati.
      6. Tiberiu Vanca „Patruzeci si cinci de ani de milenarism rosu in Romania” – Rev. Zarandul nr. 209 oct. 2010 pag. 5 si 7.
      7. Directiva din 2 iun ie 1947 Moscova KGB P. 40 „… reprezentantii opozitiei sa fie inchisi. Sa se prelucreze acei opozanti care se bucura de stima populatiei bastinase inainte ca ei sa se intipareasca in constiinta maselor, trebuie lichidati prin asa numite „intamplari neprevazute” sau inchisi sub acuzatie de crima de drept comun.”
      8. Directiva din 2 iunie 1947 Moscova K.G.B P.13. „ … a face gospodaria particulara nerentabila . Dupa aceea trebuie inceputa colectivizarea. In cazul in care ar interveni o rezistenta mai mare, trebuie redusa impartirea mijloacelor de productie, concomitent cu cresterea obligatiilor de predarea cotelor. Daca nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie organizat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea cu alimente a tarii, astfel ca necesarul sa fie acoperit din import „
      9. Tovarasul Bun Tiberiu Vanca – Goana dupa Lauri Ed. Casa Cartii de Stiinta Cluj Napoca pag. 102 -„… nimeni altul decat pupincuristul perfect, cel ce cu umilinta, cu ochii inlacrimati de emotie si asteptare, se afla in permanenta stare de revelatie in fata cacanarilor ierarhici, ale caror gesturi, cuvinte, precum si orice alte manifestari, le condimenteaza mintal, cu praf de genialitate, aplaudand frenetic pana in pragul comitialitatii. Tovarasul bun se afla in opozitie cu „persoana cu origine nesanatoasa”, cu „dusmanii poporului” sau al „clasei muncitoare”, precum si ai celor ce aveau un alt, comportament decat cel de turma, care erau socotiti a fi „elemente in stare avansata de putrefactie morala”.
      10. Omul Nou - Ibidem pag. 101 „Produs al speciei careia i s-a extirpat capacitatea de a distinge raul de bine, implantandu-i-se neputere in fata idioteniei proliferata cu rang de virtute, aplaudac entuziast, care, din dragoste fata de „patria rosie”, accepta si-si doreste calatoria in lumea umbrelor, fara pasaport, dupa o portie indelungata de foame si stingere prin inanitie.”
     
      4 decembrie 2010
      Tiberiu Vanca
     

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Va rog sa va spuneti parerea , fiecare parere conteaza , doar o singura rugaminte am pastrati limbajul decent , fara cuvinte urate injuraturi , instigare la rasism ,xenofobie si jignire a celui caruia va adresati ( vom modera doar aceste comentarii ),va multumesc si asteptam cu interes comentariile dumneavoastra. .

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More