Se afișează postările cu eticheta rock. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rock. Afișați toate postările

duminică, 20 iulie 2014

"Leyenda de la Música Latina".


La mulți ani Carlos Santana! 

Carlos Alberto Santana Barragán s-a născut  în Autlán de la Grana, provincia de  Jalisco, México, pe  20 iulie  1947. Tatăl a fost violinist într-o trupă de  mariachi. Din copilărie, Carlos  a învăţat să cânte la vioară, dar curând a schimbat-o pe chitară. În 1955 familia se mută în Tijuana. La vârsta de 8 ani a început să înveţe chitara, studiind sonorităţile unora ca,  B.B. King, T-Bone Walker şi John Lee Hooker. Și-a format propriul stil de a cânta, inspirat fiind din hit-urile  rock 'n roll ale anilor 50.



Începe să cânte pe chitară electrică  cu chitaristul de rock mexican Javier Batiz, care avea o mare influenţă muzicală în cluburile  şi în barurile din zona turistică. Dar familia sa s-a mutat din nou, de data asta  în  San Francisco, California . Astfel că, în anii 60 îl găsim înscris la școală, învăţând engleza şi cântând. De asemeni Carlos a fost sedus de atmosfera pitorească a oraşului  San Francisco, cu diversele sale influențe culturale şi stiluri muzicale. Părea ca şi cum destinul l-a dus pe  Carlos în locul potrivit la momentul potrivit, pentru a-i arăta calea pe care trebuia să o urmeze. Când avea 18 ani a fost pe scenă - cu activităţi administrative -  la un concert a lui  Jimi Hendrix, unde din greşeală a pus mâna pe o chitară a  lui Jimi. Acesta i - a spus să cânte ceva, Santana a interpretat un solo şi a surprins  atât publicul cât şi pe Jimi Hendrix.



În 1966, a înfiinţat grupul  "Santana Blues Band". Grupul a început să cânte  în The Fillmore West,  unde multe formaţii legendare  din San Francisco cântau în  stilul  lui  Santana Blues. Prima sa înregistrare  a fost  "The Live Adventures of Mike Bloomfield and Al Kooper" (Las Aventuras en Vivo de Mike Bloomfield y Al Kooper) cu Al Kooper  şi  Mike Bloomfield.

                                                           Santana  la Woodstock 1969.


Santana a unit influențele latine cu  rock-ul din  West Coast, fiind un artist de fuziune, mai înainte ca acest termen să fie inventat. Semnând un contract cu Columbia Records, Santana scoate pe piaţa albumul numit  "Santana". Făcând un turneu pentru a-şi promova albumul, formaţia "Santana"  a cântat  și la Woodstock, crescându -i astfel popularitatea.



Carlos Santana a continuat turneul prin  USA,  cu o muzică distinctă, lansându-şi diverse albume. Scoate pe piaţa multe albume în anii  1970 şi  1980, incluzând colaborarea cu  John Lee Hooker, Willie Nelson, Herbie Hancock, Booker T. Jones, Wayne Shorter, Ron Carter şi The Fabulous Thunderbirds. În 1991, Santana  a colaborat la albumul lui  Ottmar "Liebert solo para ti", cu cântecele "Reaching out 2 U" şi o înregistrare nouă a propriei sale melodii  "Samba pa ti". Santana a urcat din nou în top, în  1999,  cu lansarea  albumului  "Supernatural" care includea şi colaborarea cu  Rob Thomas, Eric Clapton, Lauryn Hill, Wyclef Jean, Dave Matthews, grupul Mexican  Maná şi  Sebastián Trepode, celebrul cântăreţ argentinian.

"Supernatural" a luat  25  de discuri de paltină, fiind albumul cu cea mai bună vânzare a lui  Santana. S-a  aflat pe locul  întâi  în lista  Billboard  şi  s-a menţinut  pe această poziţie 12 luni  şi a  câştigat 9  Premii  Grammy.
În 1996, Carlos a primit  Honor de Billboard Century, cea mai mare onoare pe care o putea da  Billboard Magazine, pentru munca sa creativă. A fost numit “Leyenda de la Música Latina del Año  “ de către  Chicano Music Awards în 1997. Pe lângă onorurile musicale Carlos a primit şi numeroase distincţii civice  şi umanitare. Pe 17.08.1998, Carlos a primit steaua sa pe  Hollywood Walk of Fame .
În 2002, Santana a scos pe piaţa albumul  "Shaman", iar în  2005 a  lansat albumul  "All That I Am" ("Todo Lo Que Soy"). Incluzând printre  artiştii invitaţi  Big Boi (de Outkast), Mary J. Blige, Black Eyed Peas, Los Lonely Boys, Sean Paul, Kirk Hammett (de la Metallica), Steven Tyler (de la Aerosmith) şi Robert Randolph.



În 2007 colaborează  la lansarea cântecului " Into the night" de Chad Kroeger, vocalistul de la  Nickelback, fiind considerat unul din cele mai bune cântece ale anului. Este prezent la concertele de binefacere pentru cauze notabile  ca :  "Blues for Salvador", "California Earthquake Relief", "Orfanii din  Tijuana, "Drepturile Populaţiei Indigene şi educaţie pentru tineretul latino în societate", cu  Hispanic Media & Education Group (HEMG, pe iniţiale ).

miercuri, 18 iunie 2014

Happy birthday Paul McCartney!


Sir James Paul McCartney (născut la 18 iunie 1942) este un cântăreț și compozitor englez, care s-a remarcat inițial ca membru component al formației The Beatles. A scris și muzică de film, astfel că în 2002 a fost nominalizat la Premiile Oscar, Grammy și Golden Globe pentru muzica originală la pelicula "Vanilla Sky".



Recunoscut ca un simbol al secolului 20, McCartney este menționat în The Guinness Book Of Records ca fiind compozitorul cu cel mai mare succes din istoria muzicii. El a înregistrat 29 de single-uri clasate pe locul întâi în clasamentele din Statele Unite, dintre care 20 interpretate de The Beatles, iar restul interpretate fie de formația Wings sau de el ca artist solo.



Paul McCartney a produs și coprodus nu mai puțin de 50 de piese de top 10 – mai multe decât oricare alt producător – și este recunoscut și ca pianist, chitarist, toboșar și, bineînțeles, ca interpret.



Îl cunoaște pe John Lennon pe 6 iulie 1957 – la un picnic al bisericii – și a fost invitat să cânte în trupa acestuia The Quarrymen ca chitarist. În 1962, cu unele schimbări ulterioare, ia naștere formația The Beatles.



Cu toate că Ringo Starr și George Harrison au părăsit pentru o scurtă perioadă trupa – în 1968 și respectiv 1969 – John Lennon a fost cel care a plecat definitiv din trupă la finele lui 1969. Pe 10 aprilie 1970 s-a anunțat public despărțirea trupei Beatles, chiar cu o săptămâna înainte ca Paul McCartney să scoată primul său album solo.
În acea perioadă prietenia dintre John Lennon și Paul McCartney era erodată după ani de rivalitate, însă cei doi s-au împăcat cu puțin timp înainte de uciderea lui Lennon pe 8 decembrie 1980.



Piesele scrise împreună cu John Lennon rămân și astăzi printre cele mai bune din muzica pop și rock. De altfel, cele mai cunoscute cântece ale formației The Beatles au fost scrise de Paul. Printre acestea se numără - "Can't Buy Me Love", "Yesterday", "Hello Goodbye", "Hey Jude", și "Let It Be".



În 1997 a primit distincția de cavaler din partea Coroanei Britanice, iar în 1999 a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame, ca artist solo.


marți, 20 mai 2014

Happy Birthday, Cher!


Cher (n. 20 mai 1946 sub numele Cherilyn Sarkisian LaPiere) este o actriță, cântăreață, compozitoare, autoare, producătoare de filme și designer de modă americană de origine armeană. Printre realizările sale în muzică, film și televiziune, a câștigat un premiu Oscar, un premiu Grammy, un premiu Emmy și trei Globuri de Aur, printre altele.





După ce a devenit cunoscută în 1965 ca membră a duo-ului pop/rock Sonny & Cher, a reușit să devină o artistă solo de succes, o stea de televiziune în anii '70 și o vedetă de cinema în anii '80.




"If I could turn back time
If I could find a way I'd take back those words that hurt you and you'd stay

I don't know why I did the things I did I don't know why I said the things I said
Pride's like a knife it can cut deep inside
Words are like weapons they wound sometimes..........."



Cu o carieră de peste 40 de ani, Cher a devenit unul din cei mai cunoscuți idoli de pop și unul dintre artiștii cu cele mai mari vânzări ale tuturor timpurilor, vânzând aproape 275 de milioane de copii în toată lumea (inclusiv înregistrările cu Sonny Bono).




Hitul ei „Believe” (1998), este single-ul al treilea ca vânzări în toată lumea al unei cântărețe, al optulea ca vânzări al anilor '90, cel mai bine vândut single al casei de discuri Warner Bros. Records și cea mai bine vândută melodie dance, peste 10 milioane de copii ale acesteia fiind vândute în toată lumea. Cher a intrat în Cartea Recordurilor când „Believe” a ajuns pe primul loc în Billboard Hot 100, devenind cea mai în vârstă cântăreață care reușește acest lucru.



                                                        Sonny and Cher, 1976















duminică, 30 martie 2014

Happy Birthday Céline Dion!




Céline Marie Claudette Dion (n. 30 martie 1968, Charlemagne, Quebec), deținătoare a Ordinului Canadei și a Ordinului Național al Québecului, este o cântăreață de muzică pop, textieră și actriță.
A devenit cunoscută în lumea francofonă dupa ce René Angélil, ce urma să-i devină soț, și-a ipotecat casa pentru a-i finanța producerea primul album.


Céline Dion a devenit cunoscută în anii 80 după câștigarea concursurilor Yamaha World Popular Song Festival și a Eurovisionului. A urmat lansarea mai multor albume în limba franceză, iar în 1986 a semnat un contract cu Sony Records. În anii 90 a obținut succes la nivel mondial dupa lansarea câtorva materiale discografice de succes în engleză și franceză, devenind unul din cei mai bine vânduți cântăreți din istoria muzicii.


În anul 1999, Dion a decis să se retragă pentru o perioadă din industria muzicală pentru a petrece mai mult timp cu familia, soțul ei fiind diagnosticat cu cancer.


 A revenit în 2002 în atenția publică și a semnat în același an un contract pe 3 ani (care s-a extins ulterior la o perioadă de aproape 5 ani) pentru a apărea de 5 ori pe săptămână în spectacole organizate la Caesars Palace, Las Vegas.



Muzica lui Dion a fost influențată de o mare varietate de genuri muzicale: de la rock și R&B la gosspel și muzică clasică. Deși lansările sale au primit recenzii variate, cântăreața este cunoscută în special pentru abilitățile sale vocale.



 În 2004, după ce albumele sale au fost comercializate în peste 175 de milioane de copii, Dion a primit în cadrul premiilor World Music Awards distincția Chopard Diamond Award pentru că a devenit cea mai bine vândută cântăreață a tuturor timpurilor. În aprilie 2007, Sony BMG a anunțat că vânzările materialelor discografice ale lui Dion au depășit 200 de milioane de copii.







duminică, 2 martie 2014

Jon Bon Jovi




Happy birthday !


Jon Bon Jovi, născut John Francis Bongiovi Jr., (n. 2 martie 1962 la Perth Amboy, New Jersey) este cântăreț, chitarist și compozitor american, lider și vocalist al formației Bon Jovi.




Trupă să „Bon Jovi” a devenit cunoscută după ce a câștigat un concurs organizat de un post de radio din New York, la începutul anilor `80. Cântecul câștigător a fost „Runaway”. Albumul „Have a Nice Day” a ajuns pe locul I în Australia, Olanda, Austria, Germania și Canada după doar o săptămână de la lansare.





A fost ales de revista „People” (SUA) între primii 50 cei mai frumoși oameni din lume în 1996, iar în noiembrie 2000 aceeași revistă l-a desemnat cel mai sexy star rock.



Îi place să se uite la filme, să conducă, să doarmă, să mănânce de la fast-food, să meargă la sală, să joace fotbal și, de asemenea, să petreacă timp cu familia și să se joace cu câinele său Copper.
Îi place să poarte blugi și cămăși.


Cântecul „August 7” de pe albumul său solo „Destination Anywhere” a fost dedicat fiicei prietenului și managerului său Paul Korzilius, care a murit la vârsta de 6 ani pe data de 7 august 1996, în circumstanțe misterioase.




Bon Jovi a avut numeroase hituri în toată lumea, precum "You Give Love a Bad Name", "Livin' on a Prayer", "Wanted Dead or Alive", "Bad Medicine', "I'll Be There for You", "Keep the Faith", "Bed of Roses", "Always", "It's My Life", "Have a Nice Day", "Everyday" şi "Who Says You Can't Go Home".




Noul album Bon Jovi, lansat în toamna lui 2009, "The Circle", vine ca dovadă de necontestat. Aşa cum sugerează şi titlul, "The Circle", marchează reafirmarea angajamentului lui Bon Jovi pentru rock & roll, semnătura trupei încă de la început. Trupa împărtăşeşte o legătură neîntreruptă care defineşte muzica sa. Este un cerc ce nu poate fi rupt.



"Titlul albumului, ne explică Bon Jovi, are înţelesuri multiple. Unii pot spune că, odată cu acest album, am întregit cercul. Alţii pot vedea "The Circle" ca pe ceva ce nu se termină niciodată. Eu îl văd că pe ceva greu de realizat şi din care se iese şi mai greu. Cu 5 albume înregistrate în studio în ultimii 10 ani, există cântece pe fiecare album care reprezintă lumea din jurul nostru. Şi cum oamenilor nu le place întodeauna ce văd, încearcă să nu vadă jumătatea goală a paharului. De la noul single "We Weren't Born To Follow" şi până la "When We Were Beautiful", piesele sunt la fel de înălţătoare ca tot ce au scris vreodată Bon Jovi şi Sambora".

8888888


duminică, 16 februarie 2014

Duran Duran


"But I won't cry for yesterday
There's an ordinary world
Somehow I have to find
And as I try to make my way
To the ordinary world
I will learn to survive......"


Duran Duran este o formație britanică înfiinţată în anul 1978, aparținând curentului New Wave și care a devenit cunoscută pentru hiturile sale electrizante și clipurile video pline de viața. Dintre toate formațiile ce fac parte din curentul New Wave, Duran Duran a avut cel mai mare succes comercial și a devenit liderul formațiilor britanice care au invadat piata americană.



Cu toate că înca e considerată o formație a anilor 80, Duran Duran a continuat să înregistreze și să aibă succes în cei 30 de ani de activitate.



Formația a vândut peste 70 de milioane de discuri în lume, are 18 single-uri în Billboard Hot 100 și 40 în Top 40 din UK Single Chart. Printre single-uri se numară „Rio”, „Hungry Like a Wolf”, „Is there something I should know?”, „The Reflex”, „A View to a kill”, tema filmului James Bond, din anii 80 și „Ordinary World” și „Come Undone” de la începutul anilor 90. Duran Duran a fost înființată de Nick Rhodes (clape) și John Taylor (bass). Lor li s-au alăturat mai apoi Roger Taylor (tobe), Andy Taylor (chitară) și Simon le Bon (voce). Nici unul dintre cei trei Taylor nu sunt rude.
Chitaristul Warren Cuccurullo a facut și el parte din formație în perioada 1989-2001, iar bateristul Sterling Cambell a fost membru al formației din 1989 pâna în 1991.



Deși formația nu s-a destramat niciodată, a suferit totuși mai multe modificări de-a lungul anilor. Reunirea celor cinci membri fondatori la începutul lui 2000 a generat agitație în lumea muzicală și în rândul fanilor.


Duran Duran a lansat în 2004 primul album în formula inițială - Nick Rhodes, John Taylor, Roger Taylor, Andy Taylor, Simon LeBon, intitulat „Astronaut”, material ce a intrat în topul UK direct pe locul 3.

                                                          Happy Birthday Andy Taylor!
                                                                
Andy Taylor, chitarist, s -a  născut la 16 Februarie 1961, Cullercoats, England.



vineri, 14 februarie 2014

Gil Dobrică



Gil Dobrică (n. 14 februarie 1946, com. Dăbuleni - d. 17 aprilie 2007, Craiova), a fost un solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii și preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui fan declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată "Country roads" ("Drumuri de țară" - modificată în "Hai acasă") a devenit cea mai cunoscută melodie din cariera lui Gil Dobrică.




A debutat în 1963, la Casa de cultură a Sindicatelor din Craiova. Activează în diferite trupe: 13 Carate, iar din 1967 cu formația Dacii. În anii 1970, Gil, la îndemnul unor prieteni de la Conservator, a lăsat Craiova pentru Capitală. A locuit în gazdă, banii nu-i ajungeau niciodată, Gil Dobrică a avut foarte puține apariții televizate. Primul pas important pentru Dobrică în Bucureşti a fost când s-a angajat la barul Atlantic, la Athéné Palace, la Continental. Fiecare bar avea balet, orchestră, se cânta în engleză, fără instrumente electronice. Tot în 1970 colaborează cu grupul Sfinx, iar doi ani mai târziu cu Roșu și Negru. Apare în spectacole de muzică și poezie, la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra” (alături de Florian Pittiș, Ion Caramitru ș.a.). În 1979 i se oferă o apariție cinematografică în filmul „Nea Mărin miliardar”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, și debutează discografic cu "Hai acasă" pe disc EP de 45 de turații. Piesa este un cover după John Denver - "Take Me Home, Country Roads" (1971).



Adaptări după Ray Charles, Percy Sledge, The Top Box (The Letter - Scrisoarea) sau celebrele sale cover-uri : „Rugă pentru părinţi” și „Ordinea de zi”, sunt mari succese în perioada respectivă. În anii 1980, casa de discuri Electrecord îi editează solistului un single și trei LP-uri, o parte dintre acestea fiind recent reeditate pe CD.




joi, 13 februarie 2014

Peter Gabriel


Happy birthday!

"The book of love is long and boring
No one can lift the damn thing
It's full of charts and facts and figures and instructions for dancing
But I
I love it when you read to me
And you
You can read me anything
The book of love has music in it
In fact that's where music comes from
Some of it is just transcendental......"



Peter Brian Gabriel s -a născut pe 13 februarie 1950 în Chobham, Surrey, Anglia şi  este un muzician englez care și-a dobândit faima ca vocalist și flautist în trupa Genesis.
Ca lider al formaţiei Genesis, Peter Gabriel a contribuit la relansarea muzicii rock.




În cariera sa ca interpret, cântăreţul nu a fost deloc mai puţin ambiţios.
După retragerea din Genesis în 1976, Peter Gabriel a început să lucreze la trei albume consecutive, toate cu acelaşi nume, precum ediţiile unei reviste. În 1977, lansarea primului album a făcut senzaţie cu piesa „Solsbury Hill”. În 1978, a apărut o nouă creaţie însă nu a înregistrat la fel de mult succes. Cel de-al treilea album a impresionat pozitiv atât criticii cât şi fanii; produs de Steve Lillywhite şi apărut în 1980, această colecţie a întruchipat talentul, ingeniozitatea şi personalitatea artistului.

„Security” din 1982 şi „Shock the Monkey” au atins poziţii de top, în timp ce „So” a câştigat discul de platină.

  „Prietenii credeau că-s un nebun
Să transform apa-n vin
Să deschid uşi doar pentru a fi închise,
Aşa că am trăit de la o zi la alta
Deşi viaţa-mi era în şanţ,
Până am înţeles ce trebuia spus
Până am văzut ce legături trebuie să tai.
Iar când inima-mi bubuia
«Hei», am auzit o voce spunându-mi,
«Ia-ţi lucrurile,
E timpul să te iau acas㻓.

Era 1977 când Peter Gabriel scria aceste versuri.




Pe măsură ce cariera lui începea să prindă contur, Gabriel a participat la un concert împreună cu Genesis organizat pentru strângerea fondurilor necesare asociaţiei WOMAD ( Lumea muzicii, artei şi dansului). Festivalul WOMAD a fost organizat pentru a aduna artişti faimoşi din toată lumea şi a devenit în curând un eveniment anual.


De-a lungul unei cariere învolburate, Peter Gabriel a schimbat rockul progresiv, cu iz teatral, cu muzica electronică, animaţia şi tehnologia avansată.


În ultimii ani, muzicianul Peter Gabriel a fost mai mult înlocuit de persoana publică cu acelaşi nume. Gabriel este un soi de model pentru toţi cei care cred în conceptul de „activism“. Daţi-i ceva şi va milita împotrivă: războaie, foamete, sărăcie etc., orice ar fi. Concertele sale, câte au mai fost, s-au transformat treptat în adevărate spectacole, în care muzica devine, nu de puţine ori, un adaos la ceea ce se vede pe scenă şi te ţine cu gura căscată. În octombrie 2013, a venit şi marea veste. Peter Gabriel a fost anunţat ca unul dintre nominalizaţii pentru introducerea, în 2014, în celebra „Rock and Roll Hall of Fame“, pentru întreaga carieră solo. La 26 de ani de la momentul în care părea să dea cu piciorul destinului de rock star planetar, muzicianul Peter Gabriel a demonstrat lumii ce avea de spus.





Robbie Williams


Happy birthday !

Robert Peter Williams s -a născut la 13 februarie 1974 în Staffordshire - England, este cântăreț și compozitor englez. A urmat cursurile şcolii St. Margaret Ward în Tunstall, apoi a absolvit şi şcoala de dans UKNNF.
A fost pasionat de fotbal, fiind foarte talentat, a jucat pentru o perioadă scurtă de timp la Port Vale Football Club pentru că s-a accidentat la glezna şi astfel a luat sfârşit cariera sa de fotbalist care se anunţă a fi promiţătoare. Înainte de a se apuca de muzică, şi după acel incident, a lucrat ca vânzător la o brutărie, de unde a fost dat afară pentru că a fost prins sfătuind clienţii să nu cumpere produsul.


Și-a început cariera ca membru al trupei Take That în 1990, alături de care a avut nu mai puţin de 8 piese ajunse number one.

Robbie a încercat să-l convingă pe Noel Gallagher – component Oasis – să-i compună câteva piesa – însă acesta îl refuză spunând ca Robbie nu este altceva decât "Dansatorul ăla gras de la Take That". La acea vreme – media nu-i acorda mari şanse în a reuşi ca artist solo.  În 1995, a părăsit formația, după ce vânduse 25 de milioane de copii, pentru a-și începe cariera solo.Până în 1996 – Robbie Williams – era pregătit să apară în fata fanilor.


Prima piesă a fost lansată în august 1996 – un cover după melodia George Michael – "Freedom". După ce stă o scurtă perioadă într-o clinică de reabilitare – el revine cu un al doilea single de pe albumul sau – "Life thru a lens" – era vorba de piesa – “Old befor I die” – din 1997. Ambele piese ajung până pe locul doi în topul britanic şi au fost considerate de succes. Însă al treilea singal "Angels" – lansat în decembrie 1997 – face ca albumul sau să ajungă pe locul fruntaş în top – la 28 de săptămâni de la lansarea oficială.


Robbie Williams a vândut peste 55 de miloane de albume, și 17 milioane de single-uri.  Pe 23 octombrie 2006 apare albumul cu numărul şapte din cariera lui Robbie – "Rudebox". Până în prezent acesta s-a vândut în aproximativ 4,5 milioane de exemplare – debutând pe locul întâi în Marea Britanie. Williams a intrat în Cartea Recordurilor datorită faptului că în doar o zi a vândut mai mult de 1.6 milioane de bilete pentru turneul său mondial din 2006.
Este câștigătorul a mai multe premii, inclusiv 15 premii BRIT și 6 premii ECHO. În 2004, a fost introdus în UK Music Hall of Fame, fiind votat Cel mai bun artist al anilor '90.


Robbie Williams a cucerit publicul din întreaga lume prin muzică sa, fiind foarte iubit, şi având numeroşi fani în întreaga lume, care îl susţin mereu. A reuşit să îşi clădească o carieră în muzică prin talentul său, lansând numeroase hit-uri care au ajuns numărul unu.


 A cucerit deasemenea inima uneia dintre cele mai frumoase femei, Ayda Field care i-a devenit soţie.

miercuri, 12 februarie 2014

Ray Manzarek (The Doors)


Raymond (Ray) Daniel Manzarek (n. 12 februarie, 1939, Chicago, Illinois - d. 20 mai, 2013, Rosenheim, Germania) a fost un muzician american, membru fondator al trupei The Doors alături de Jim Morrison. Pianist școlit după principiile muzicii clasice și interpret de jazz, a reușit să aducă trupei The Doors un sunet inconfundabil, prin melanjul de rock, sonorități inspirate din Bach și fragmente de jazz.

The Doors (înființat în 1965, în Los Angeles, California) a fost un grup american de muzică rock foarte cunoscut și influent. Înființată în 1965 în Los Angeles, California, după o întâlnire dintre studenții universităţii de film "UCLA" Jim (James Douglas) Morrison și Ray Manzarek, "The Doors" a devenit unul dintre fenomenele artistice de mare importanță ale sfârșitului anilor 1960. Ray Manzarek, specializat la pian/claviaturi, formase împreună cu cei 2 frați ai săi o trupă numită Rick And The Ravens și căuta un solist și un baterist. A fost imediat impresionat de Morrison după ce l-a ascultat cântând o piesă cu versuri proprii - "Moonlight Drive".

Odată cu el a fost recrutat și bateristul John Densmore și s-au înregistrat 6 piese cu versuri scrise de Jim în această formulă. Nemulțumiți de rezultatul înregistrărilor, frații lui Manzarek au părăsit trupa, fiind amândoi înlocuiți de un prieten al lui John Densmore - chitaristul Robby Krieger. Robby Krieger și John Densmore cântaseră cu The Psychedelic Rangers și îl cunoșteau pe Manzarek de la ședințele de meditație în comun. În noua componență trupa s-a remarcat rapid în numeroase cluburi începând cu London Fog de pe Sunset Strip.


Formația și-a luat numele după titlul unei cărți scrise de Aldous Huxley, The Doors of Perception, care era la rându-i împrumutat dintr-un vers al artistului și poetului secolului al 18-lea, William Blake: "If the doors of perception were cleansed (deseori citat greșit ca "opened" în acest context), every thing would appear to man aş it is, infinite."
Lansat în ianuarie 1967, albumul a provocat o adevărată senzație în cercurile muzicale, iar a doua piesă extrasă de pe acesta, "Light My Fire", a devenit hit, consacrând grupul ca una dintre formațiile americane de succes ale anului 1967, alături de Jefferson Airplane și The Grateful Dead. Cu frumusețea-i saturniană, cu magnetismul prezenței sale scenice și pantalonii mulați din piele, Morrison a ajuns fulgerător unul dintre cele mai mari sex simboluri ale timpurilor lui, deși în scurtă vreme a devenit frustrat de condamnarea să la statutul de vedetă.



Cel de-al doilea LP al celor de la The Doors, "Strange Days" a avut aproape același impact ca și primul și a consolidat buna reputație a grupului. Al treilea lor LP, "Waiting for the Sun" din 1968 a reprezentat schimbarea formatului inițial al stilului trupei, întrucât repertoriul original fusese epuizat și un altul nou a fost compus. A devenit primul lor LP pe locul 1, iar piesa "Hello, I Love You a fost cel de-al doilea lor hit pe locul 1 în clasamentul SUA.



Pentru fanii celor de la „The Doors”, muzica formației conținea versuri încărcate de referințe sociale, psihologice și politice, compuse de nimeni altul decât de "The Lizard King" - (regele șopârlă), Jim Morrison. Ritmul de jazz al tobelor lui John Densmore, clapele învăluitoare ale lui Ray Manzarek, cel care interpreta cu mâna stângă părțile asociate de obicei chitării bas și contribuțiile lui Robby Krieger la chitară în care se regăseau influențe flamenco, indiene, blues și de chitară clasică, se combinau în stilul lor distinctiv. The Doors erau o trupă neobișnuită în peisajul rock prin faptul că nu utilizau chitara bas în concerte, Manzarek fiind cel care interpreta părțile bas cu o claviatură electrică bas Fender, o variantă a binecunoscutului pian electric Fender Rhodes.

Multe dintre piesele celor de la The Doors erau compuse în comun, pornite de la ideile lui Manzarek, corelate cu versurile şi unele linii melodice cu care contribuia Morrison, vreme în care ceilalți inventau ritmul și armoniile melodiei. În timpul unei plimbări pe o plajă din California, Morrison și Manzarek au trecut pe lângă o fată afro-americană, iar Morrison a scris într-o seară versurile piesei "Hello, I Love You" referindu-se la acea fată în expresia "dusky jewel" (giuvaer întunecat). Piesa a fost criticată întrucâtva la vremea respectivă din cauza asemănării cu hitul "All Day and All of the Night" din 1965 al celor de la The Kinks.



În 2002 Manzarek și Krieger s-au reunit și au creat o nouă versiune a The Doors, numită "The Doors of the 21st Century". În locul lui Morrison, nouă formație îl avea pe vocalul britanic Ian Astbury, fost solist al formaţiei din Regatul Unit The Cult, cuAngelo Barbera la bass din fosta formație a lui Krieger.
Ray  Manzarek a imprimat stilul său unic sunetului The Doors caracterizat mai ales prin orga prezentă în piese precum "Light my fire".




Clăparul trupei The Doors Ray Manzarek, unul dintre membrii fondatori ai renumitului grup de rock condus de Jim Morrison, s-a stins din viaţă la vârsta de 74 de ani, la 20 mai, 2013, Rosenheim, Germania.




vineri, 24 ianuarie 2014

Neil Diamond

Neil Leslie Diamond (n. 24 ianuarie 1941, Brooklyn, New York) este   cântăreţ, compozitor, chitarist, actor şi  producător din SUA, carismatic  şi faimos pentru vocea sa modulată care îi permite să interpreteze numeroase genuri de muzică, iar  textele simple dar pline de poezie, au făcut ca muzica să  fie uşor de înţeles, chiar dacă trata teme foarte profunde. Este unul dintre cei mai de succes  artişti din genul “adult contemporan “ din toate timpurile, şi compoziţiile sale  din diversele genuri musicale (rock, R&B, folk, pop, country, gospel, jazz, funk, regaee, balada, sinfónic, etc.)  au influenţat artişti  cum ar fi :  The Monkees, Elvis Presley, U2, Frank Sinatra, The Ventures, UB40, Julio Iglesias, Johnny Cash  şi  pe mulţi alţi artişti care i-au interpretat cântecele în jurul lumii .

A început compunând melodii încă de la vârsta de 16 ani, întâi pentru a-şi putea cumpăra o chitară, inspirat fiind de o vizită la o şcoală de muzică  a cântareţului şi compozitorului de muzica folk Pete Seeger. Aşa a scris  "Hear Them Bells" primul sau cântec. În 1960  şi-a înregistrat  compoziţiile  cu ajutorul lui  Duel,  fiind acompaniat de un coleg de colegiu   Jack Packer. Şi-au  luat  numele :  Neil & Jack   lansând singl-urile  "What Will I Do" şi  "I'm Afraid",  cu un sound asemănător cu  Everly Brothers, dar fără succes,  motiv pentru care îşi urmează cursurile universitare  de medicină   până în 1962 când primeşte oferta de a semna un contract  cu  Sunbean Music,  pemtru industria muzicală de la Brill Building din  Broadway.




Între  1965 şi  1968 a înregistrat şi compus pentru casa de discuri Bang Records,  cântece ca  “Cherry Cherry” , "Solitary man" , "You got to me" , "Red, Red Wine" (1966), “Girl, You’ll Be a Woman Soon”, "I Got The Feeling", "Thank The Lord For The Night Time", "Kentucky Woman"(1967) sau  "I’m a believer", care a popularizat grupul  The Monkees  şi care a vândut mai mult de 1000000 de copii  şi a rămas în pe locul întâi în TOP  timp de 7 săptămâni depăşind recordul de vânzări  stabilit de  Elvis Presley  şi de asemeni incluzând  şi  The Beatles.
În 1968, a avut success cu cântecul  "New Orleans", şi s-a dedicat compoziţiei pentru el însuşi, " My Babe" şi  "The Boy With The Green Eyes" devin succese.


În anii 70 a lansat melodii care au devenit şlagăre : "Desiree" (1977), "Forever în Blue Jeans" ( ce a fost de asemeni succes pe lista de cântece country) , "Say Maybe" (1978) " The Good Lord Love's You"  şi  "September Morn" (1979). Cântecele : "Sunflower" cu Glenn Campbell  şi  "Leţ Me take You In My Arms Again" (mare  hit de  música country) cu James Darren ambele în  1977 l-au confirmat că un compozitor de success .


În anii 80 apar albumele de success :  "On The Way To The Sky" (1981), "Heartlight", "12 Greatest Hits Vol 2" (1982), "Classics The Early Years" (1983)  şi  "Primitive"(1984), iar  la sfârşitul 1988 a  lansat  "The Best Years Of Our Lives", produsă de  David Foster, şi care a fost considerat de mulţi dintre critici, dar şi  de mulţi dintre fani ca fiind unul din cele mai bune albume din acea perioadă. 1988 este de asemeni şi  anul unuia dintre succesele sale  "Red, Red Wine" , care ajunge nr .1 în  Billboard.



În 1991 lansa  "Lovescape", produsă de  Peter Asher, în 1992 un album de succese cu material inedit: "The Greatest Hits 1966-1992", aduce aminte şi-l   prezintă generaţiilor mai tinere de fani. La sfârşitul anului 1992 lansează  "The Christmas Album" care ajunge în  top ten Billboard, şi începe  "In The round Tour", unul din cele mai de succes turnee .



În perioada anilor 1990-2000 au fost lansate succese ca  "Girl You'll Be A Woman Soon" cu Urge Overkill, tema filmului  Pulp Fiction, "You Are My Number One" şi  "I'm A Believer" din  filmul  Shrek cu Smash Mouth, îi reconfirma calitatea de compozitor .


În 2005 ocupa poziţia  47 după  revista Forbes dedicată  celor  mai “rentabili “artişti  şi în acelaşi an , turneul său  atinse cifra de peste  de $73 milioane de dólari, fiind turneul solistic cel mai profitabil.
Pe  9 decembrie  2006 a apărut într-o ediţie  a revistei  Billboard  cu mai mult de 50 de pagini ce i-au  fost dedicate lui şi a celor peste 40 de ani de carieră muzicală. În 12 decembrie  a lansat  o ediţie de 2 CD  din  aclamatul său album "12 Songs".


În anul  2007, apare în revista  Forbes  între primii 25 cei mai bine plătiţi  artişti. În anul  2008  a anunţat un nou turneu mondial  şi lansarea unui nou album de melodii , intitulat  "Home Before Dark". De asemeni în  2008 a participat la programul  popular  de TV American Idol, ca unul dintre mentorii sezonului, la fel ca şi  Dolly Parton şi Mariah Carey.

miercuri, 2 octombrie 2013

Sting


            Sting
Gordon Matthew Thomas Sumner, CBE (n. 2 octombrie 1951), cunoscut sub numele de scenă ca Sting, este un muzician englez din Wallsend, Newcastle-upon-Tyne. Înaintea carierei remarcabile de artist solo, a fost liderul vocal, principal compozitor și basist al trupei rock The Police din anii 1970–1980. Ca muzician solo și ca membru al trupei The Police, Sting a vândut peste 105 milioane de înregistrări, și a fost distins cu șaisprezece premii Grammy.

Sumner s-a născut în Wallsend lângă Newcastle-upon-Tyne în nordul Angliei, fiu al Audrey Cowell și al soțului ei Ernest Sumner. Este cel mai învârstǎ din cei patru copii, având un frate Philip, și două surori Angela și Anita. Tatăl său era patronul unei lăptării, iar de când era copil îl asista des dis-de dimineață să livreze laptele. Sumner a fost crescut în biserica Romano-Catolică bunicii sale care era o moștenire părintească, fiind o familie irlandeză.


El a terminat liceul St. Cuthbert's Grammar School în Newcastle upon Tyne şi apoi University of Warwick în Coventry din care pleacă după un semestru. În acest timp, el umbla adesea în cluburi precum Club-A-Go-Go. Aici el îi urmărea pe Jack Bruce and Jimi Hendrix iar mai târziu a fost influențat de muzică. După muncă sa de şofer de autobuz, muncitor în construcție și ofițer de taxā, participa la Northern Counties Teachers' Training College, unde mai târziu va face parte din Northumbria University, din 1971 până în 1974. Atunci devine profesor la St. Paul's First School în Cramlington timp de doi ani.


De la o vârstä fragedä Sumner voia să fie muzician. Primul sǎu aranjament muzical a fost oriunde ar fi primit o slujbă, interpretând cântece după amiază, în weekend, în timpul vacanței de la colegiu și la predare. El interpreta cu formații locale de jazz precum Phoenix Jazzmen, the Newcastle Big Bând, și Last Exit.


Sting afirmă că și-a primit porecla decând era cu formația Phoenix Jazzmen. Într-un concert purtase un pluover cu dungi negre și galbene, iar leader-ul formației Gordon Solomon observase că arată precum o albină. Și a primit numele de scenă „Sting” („înțepătură”).



Folosește porecla pretutindeni, cu excepția documentelor oficiale. La o conferință de presă filmată în filmul Bring On The Night a spus în glumă "Copiii mei îmi spun Sting, mama mea îmi spune Sting, dar cine este acest personaj Gordon ?"


În ianuarie 1977, Sting se mutase de la Newcastle la Londra, și imediat după s-a alăturat lui Stewart Copeland și Henry Padovani (mai târziu fiind înlocuit de Andy Summers) înființând formația The Police. Între anii 1978 și 1983, cinci albume au ajuns în top și au câștigat șase premii Grammy Awards.


Deși muzica lor era inițial punk inspirat, The Police imediat au schimbat genul în reggae-tinged rock și minimalist pop.

Ultimul lor album, Synchronicity, care include cel mai cunoscut cântec al lor, Every Breath You Take, a fost lansat în 1983.

Deși nu s-au destrămat oficial după ultimul lor album, formația a decis a lucreze la proiecte solo. Pe când anii treceau, membrii formației, în special Sting, au negat posibilitatea unei reformări. Dar în 2007, formația s-a reformat anunțând tot odată un turneu global.

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Vali Sterian


Valeriu Octavian Sterian (n. 21 septembrie 1952, Știubei, jud. Buzău – d. 16 septembrie 2000, București), cunoscut ca Vali Sterian, a fost un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și rock.
A fost unul dintre liderii generației care a pus bazele folkului românesc, cea din anii ’70. Remarcându-se deopotrivă ca muzician și poet, Vali Sterian a adus contribuții majore în dezvoltarea genurilor folk și folk-rock în România, dar și în realizarea fuziunii între starea și mesajul exprimate de versuri și linia melodică folk-rock. Iubitor de protest și cu un spirit acid, Sterian a reprezentat un segment artistic practic neîntâlnit în întreg peisajul muzicii românești. Pendulând între ironie și cinism, a criticat constant în cântecele sale lipsa de orientare a omului societății contemporane, nedreptatea, subproducțiile muzicale și de critică ale vremii sau ororile determinate de Războiul Rece.
De-a lungul activității sale a colaborat cu importanți muzicieni români precum Dan Andrei Aldea, Alexandru Andrieș, Nicu Alifantis, Doru Stănculescu, Mircea Bodolan sau Maria Gheorghiu. A cântat pe aceeași scenă cu nume sonore ca Joan Baez și Cliff Richard și a sprijinit mulți tineri muzicieni de folk, rock sau pop.
Valeriu Sterian s-a născut pe 21 septembrie 1952 în Știubei, comună Râmnicelu, lângă Râmnicu Sărat, județul Buzău. Tatăl său, profesor de matematică și de muzică vă fi cel care îi va cultiva de timpuriu pasiunea pentru muzică. Prima întâlnire cu scena o are la patru ani, la o serbare școlară în Râmnicu Sărat.

În timpul liceului începe să studieze pianul și vioară, dar ulterior se reprofilează, simțindu-se mai atras de baterie. Cântă la tobe în formația liceului, Copiii Florilor, fondată chiar de el și cu care debutează în februarie 1971. Din acea perioadă Vali își dezvoltă un profund simț al ritmurilor muzicale, care își va pune amprenta mai târziu în creația sa. De asemenea, în timpul activității cu Copiii Florilor, descoperă chitara și începe să își dezvolte metode pentru acest instrument, nelipsit în toate aparițiile sale scenice.

Atras de limbile străine, începe să corespondeze cu tineri din Anglia și Franța. Aceștia îi trimit albume cu Beatles, ceva greu de digerat în acele vremuri, motiv pentru care tatăl său este chemat să dea declarații la Securitate. În primăvara lui 1971, cu puțin timp înaintea încheierii clasei a XII-a, este exmatriculat pentru două săptămâni din liceu pentru că, în cadrul unui festival-concurs, a cântat piese din repertoriul Beatles. Atunci tatăl său este rechemat la Securitate. Vali s-a închis în camera lui și a strigat: „Vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni!”. Acest strigăt de furie și de durere al unui tânăr căruia i se cerea să nu mai fie el însuși va deveni refrenul uneia dintre cele mai cunoscute și importante creații ale sale, „Nopți”. Ulterior, și-a mustrat profesorii că au fost nedrepți cu el.

În anul 1972 se mută la București ca student la Universitate în cadrul Facultății de Psihologie, pe care o va absolvi, devenind licențiat în psihologie. Din cei patru ce formau Copiii Florilor, rămân doar doi, Vali și Carmen Marin („ambii de sex masculin”, după cum sublinia revista Flacăra), formând grupul folk Vali și Carmen. La cererea lui Vali, cei doi dau o audiție la Clubul Universitas în fața lui Dan Andrei Aldea, muzician deja consacrat cu grupul Sfinx. Aldea a declarat atunci: „A fost cel mai frumos recital pe care cineva l-a dat pentru mine.” Mai mult decât atât, Aldea va fi pe parcursul următorilor ani un mentor pentru Sterian în ceea ce privește studiul chitării.

Adrian Păunescu începe organizarea Cenaclului Flacăra, mișcare de muzică și poezie, inițial cu caracter underground. Vali Sterian, împreună cu cei mai importanți artiști folk și rock ai momentului (Mircea Florian, Nicu Vladimir, Doru Stănculescu, Marcela Saftiuc, Dan Chebac, Virgil Ioniță, Sfinx, Pro Musica, Phoenix) se alătură Cenaclului, contribuind practic la apariția și popularizarea acestuia. Nemulțumit de intențiile și regulile impuse de Adrian Păunescu, dar și de faptul că tindea să devină o mișcare populistă, Sterian va părăsi Cenaclul la începutul anilor ’80.
În 1975 este editat la Electrecord primul său material discografic intitulat „Muzică folk”. Acesta este un disc single ce conține două piese, difuzate la Radio în acea perioadă: „Cu iubirea de moșie” și „Cântec de oameni”. Colaborează cu muzicianul Dan Andrei Aldea la ambele piese, care aduc un sound nou în folkul anilor ’70.

Apare melodia „Amintire cu haiduci”, cea mai cunoscută creație a sa alături de „Nopți”. Această melodie este editată pe o culegere folk apărută în anul 1978 la Electrecord, unde Vali Sterian mai apare cu încă o piesă, „Eroilor noștri”, compusă cu câțiva ani înainte.
Reprezentând una dintre cele mai populare piese ale folkului autohton și abordând o temă specifică poporului român, „Amintire cu haiduci” a fost preluată de-a lungul timpului de numeroși artiști din sfera folkului și nu numai, și poate fi auzită frecvent în concertele de club. În 2006, formația românească de gothic rock Raza (cu vocalista Elena Vasile) realizează un cover inedit și un videoclip după acest cântec, tânăra trupă reușind astfel să devină cunoscută publicului.

În 1979 apare albumul „Antirăzboinică”, cu piesa omonimă (pe versuri de Adrian Păunescu) datând din anul 1974, când a fost ilustrată de o filmare în TVR. Pe acest prim disc full-length al lui Vali Sterian o mare parte dintre texte, compozițiile muzicale, vocea, percuțiile și chitara acustică sunt semnate de cantautor. Colaborează în continuare cu Dan Andrei Aldea (chitară), dar și cu un alt membru Sfinx, Nicolae Enache (sintetizator, claviaturi). De altfel, pe acest album se simt influențe de rock progresiv venite de la Sfinx. Discul a apărut cu o variantă cenzurată a copertei, varianta originală nefiind acceptată de cenzură comunistă.

Fondează în 1979, alături de Iulian Constantinescu (percuție), Bebe Teodorescu (tobe) și Gabi Vulpe (bas), Compania de Sunet, formație din care vor face parte de-a lungul timpului muzicieni valoroși din diverse sfere muzicale: rock, folk, pop, blues sau jazz. Din acest moment înainte, înregistrează și concertează sub titulatura Valeriu Sterian și Compania de Sunet, titulatură ingenioasă ce protejează numele protagonistului în fața eventualelor schimbări de componență. Alături de Compania de Sunet, concertează în sălile de teatru (în special „Ion Creangă” și „Teatrul Mic”), cântă în deschiderea spectacolelor Sfinx din epocă, are turnee prin toată țara, dar și în Bulgaria, Ungaria, Uniunea Sovietică, Polonia, Norvegia, Franța, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii.
În 1982 lansează albumul „Veac XX”, în formula: Vali Sterian (compozitor, voce și chitară acustică), Dan Bădulescu (chitară electrică), Ioan Rangă (bas), Iulian Constantinescu (tobe). Textele abordează teme sociale și filozofice, fiind semnate de Vali Sterian, George Țărnea, William Shakespeare și Adrian Păunescu. Materialul a fost înregistrat în studiourile „Tomis” ale Electrecord-ului, cu aportul regretatului Theodor Negrescu, maestru de sunet.

„Antirăzboinică” și „Veac XX” sunt două albume de folk-rock pur, printre foarte puținele din România, în condițiile în care creațiile celorlalți muzicieni de folk se îndreaptă fie spre jazz (Alexandru Andrieș), fie spre simfonic-progresiv (Nicu Alifantis) sau spre șlagăr (Vasile Șeicaru). De altfel, aceste două materiale discografice, devenite repere ale genului, reprezintă consacrarea definitivă a lui Vali Sterian pe scena folk și rock autohtonă. Pe parcursul anilor ’80 Sterian se îndreaptă tot mai mult către rock (hard, baladă și progresiv), ieșind treptat din sfera folkului. În acest context formula Companiei de Sunet se schimbă de mai multe ori în următorii ani.
În 1984 Vali Sterian compune „Axioma copiilor” (pe versurile poetului George Țărnea), piesă ce devine cunoscută în epocă și care, prin balansul reggae abordat, se diferențiază de creațiile anterioare. În același an Vali înregistrează această piesă alături de Florin Porumb (chitară), Mihai Teleagă (bas) și Iulian Constantinescu (percuție).

De asemenea, 1985 este anul în care sunt compuse piesele „Zori de zi”, „Fericire” și „Speranțe vii”, ultima aparținând lui Adrian Ilie. Aceste trei creații rock sunt înregistrate în studioul muzical TVR în martie-aprilie 1986, în componența: Vali Sterian (voce, chitară), Adrian Ilie (chitară solo), Jerry Schwartz (bas) și Doru Istudor (baterie).
Sterian se orientează mai mult către activitatea concertistică. Astfel, urmează o perioadă plină de spectacole alături de Mircea Vintilă, Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă sau Doru Stănculescu, ultimul cântând de multe ori în deschiderea lui Sterian și a Companiei de Sunet. În același timp, participă la marile festivaluri și gale rock, alături de cele mai importante nume ale genului: Roșu și Negru, Iris, Holograf, Voltaj, Compact. Pe perioada sezoanelor estivale concertează pe litoral, în special la restaurantul „București” din Mamaia. În septembrie 1986, Adi Ilie și Istudor părăsesc Compania de Sunet și refondează Voltaj-ul.

Permanent talonat de cenzori, Valeriu Sterian a scris cântece și texte uluitoare pentru acele vremuri, pline de metafore și de înțelesuri, cu trimitere directă către regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, dar totodată scrise atât de inteligent încât apărătorii sistemului și cenzorii să nu se prindă.
În 1989 apare cel mai de succes album realizat de Vali Sterian înainte de Revoluție și ultimul editat la Electrecord, „Nimic fără oameni”. Albumul conține cântece noi precum „Te aștept”, „Zbor în amintiri” sau marele hit „Sunt vinovat”, dar și piese mai vechi, apreciate în concertele din anii ’80 și reînregistrate în noua componență: „Axioma copiilor”, „Fericire”, „Zori de zi”. Discul acoperă o plajă destul de largă de rock, de la baladă până la hard rock și devine foarte repede cunoscut rândul intelectualilor.

Revoluția din decembrie 1989 a fost și pentru el o sursă inepuizabilă de speranțe, de reînvieri spirituale. Pe 25 decembrie 1989, piesa „Nopți”, cenzurată încă de la apariția ei, răsună la Televiziunea Română Liberă. Întreprinde un turneu în Norvegia și înregistrează la Oslo, alături de un grup de muzicieni și prieteni norvegieni, „Nopți”, piesa căpătând o formă nouă, de baladă rock, adaptată evenimentelor de atunci. Realizează și o filmare la Televiziune pentru această melodie, cu secvențe din timpul Revoluției. „Nopți” devine primul hit liber al României și intră în conștiința publicului că „Vino, Doamne!”, rămânând o piesă lipită de amintirea celor care au murit atunci.

A participat activ la fenomenul Piața Universității din 1990, implicându-se în evenimentele sociale de atunci și devenind pentru foarte mulți un lider de opinie. Pe perioada celor 53 de zile cât a durat „Golaniada”, Vali Sterian, alături de Alexandru Andrieș și Cristian Pațurcă, au oferit suportul muzical principal al manifestațiilor. „Nopți” era unul dintre cântecele de rezistență din Piața Universității, cântat de multe ori de întreaga mulțime în genunchi și cu lumânări aprinse.

 Este lansat în 1991 albumul „Vino, Doamne!”, primul dintr-o serie de trei materiale discografice canalizate pe lupta împotriva regimului neocomunist al lui Ion Iliescu. Mesajele de protest la adresa noului sistem politic scot în evidență curajul fantastic al artistului și ajung foarte repede în inimile fanilor și ale familiilor neîndreptățite de regim. Piesa „Exercițiu”, devine în scurt timp un hit și rămâne un cântec simbol al anilor ’90, datorită modului în care reflectă realitățile politice și sociale ale perioadei de tranziție.

Colaborează cu Alexandru Andrieș, fiind maestrul de sunet al materialelor discografice semnate de acesta și apărând în postura de baterist și percuționist pe mai multe discuri: „Albumul alb” (1996), „Alb-negru” (1999), „Texterioare” (1999), „Vreme rea” (2000), „Bingo România” (2001), „Ninge iar” (2007), „Best of - Jurnalul Național” (2010), „Vec-hit-uri” (2010). La rândul său, Andrieș a realizat părțile de pian, muzicuță și grafica albumului „S-a votat Codul penal”, lansat de Vali Sterian în 21 decembrie 1992, la împlinirea a exact doi ani de la declanșarea Revoluției.

În vara anului 1997 cântă pe scena Sălii Palatului din București împreună cu celebra interpretă de folk Joan Baez. Începând cu același an, prezintă și realizează pentru o perioadă la Televiziunea Română, împreună cu Victor Socaciu, emisiunea săptămânală de folk „Vânare de vânt”, prin care urmărește promovarea tinerilor muzicieni folkiști.

După ce a apărut cu melodii pe două dintre compilațiile „Din darul magilor” (în 1995, respectiv 1997), în iulie 1998 Sterian lansează albumul „Rugă”, într-o formulă nouă a Companiei de Sunet: Vali Sterian (voce, chitară, percuție, muzicuță, pian); Mihai Neniță (vioară, pian); Dan Pirici (chitară bas); Oliver Sterian (percuție); Fredy Onofrei (chitară); Gaby Joitoiu (violoncel); Sorin Minghiat (flaut); Mircea Bodolan și Doru Stănculescu (voci adiționale). Pe acest disc, care este ultimul din cariera lui Sterian, artistul revine la sunetele acustice și la muzica folk din primii ani de activitate. Albumul conține piese de mare sensibilitate artistică, unele devenind hituri: „Anotimpuri”, „Pariu pe o lacrimă”, „Rugă”, „Viață duplicitară”. Piesa care dă numele albumului devine una dintre cele mai cunoscute creații semnate Vali Sterian și a fost preluată de-a lungul timpului de alți artiști români precum Paula Seling, Victor Socaciu, grupul Cantos sau Cristian Pațurcă. Versurile acestei piese aparțin seniorului Corneliu Coposu și au fost scrise în închisoare, în perioada când acesta era deținut politic.

Valeriu Sterian se stinge din viață pe data de 16 septembrie 2000, cu câteva zile înaintea aniversării a 48 de ani, bolnav de cancer.

Fundația Culturală Phoenix lansează pe piață în 2000 două albume postume: „The Very Best of Valeriu Sterian” și „Din darul magilor 5 - În memoriam Valeriu Sterian”. Primul este o compilație ce conține 18 dintre cele mai cunoscute piese din repertoriul cantautorului, prezentate în ordine cronologică. Al doilea material, apărut în luna decembrie, este un album tributar cu piese cunoscute ale lui Vali, reorchestrate și interpretate de alți artiști români: Mircea Baniciu, Dinu Olărașu, Alexandru Andrieș, Cristian Pațurcă, Doru Stănculescu, Victor Socaciu, Narcisa Suciu, Marcela Buruian, Mircea Bodolan, Ilie Vorvoreanu.

În 2005 se organizează concertul „În memoriam Valeriu Sterian” la Râmnicu Sărat, orașul natal al artistului. La eveniment au participat George Stanca, Victor Socaciu, Vasile Șeicaru, Andrei Partoș, Florin Chilian, Zoia Alecu, Emil Constantinescu și mulți alți prieteni ai folkistului. De asemenea, evenimentul a găzduit și o lansare de carte-document, „Pariu pe o lacrimă”, scrisă de Vasile Ghinea, un volum despre viața lui Sterian.

Școala nr. 8 din Râmnicu Sărat, unde a învăţat Vali Sterian, îi poartă numele. În data de 3 noiembrie 2008, cotidianul Jurnalul Național lansează un supliment însoțit de CD, dedicat lui Vali Sterian. De asemenea, sunt organizate periodic manifestări folk în memoria lui. În fiecare an, de ziua lui are loc un concert organizat de Eugen Avram (folkist lansat și impus de Vali) în care sunt cântate piese compuse de Vali Sterian. Concertul comemorativ din 2010 a fost găzduit de Casa de Cultură a Studenților din București.

marți, 3 septembrie 2013

Queen


                                                    


Queen este o formație muzicală britanică de muzică rock activă în anii 1970, 1980 și începutul anilor 1990 formată din Freddie Mercury, Brian May și Roger Taylor, în 1970, din ceea ce rămăsese din formația Smile, cărora li s-a alăturat John Deacon completând structura formației în 1971


.Queen a devenit extrem de cunoscută și iubită în mijlocul anilor 1970, păstrând până astăzi o remarcabilă bază internațională de suporteri. Deși a fost inițial puternic criticată, mai apoi ignorată, în special de criticii de specialitate, și mai ales în Statele Unite ale Americii, formația Queen a fost ulterior larg apreciată și elogiată, recunoscându-i-se forța creatoare, inovativitatea și pionieratul într-o serie de subcurente rock așa cum ar fi arena rock, glam rock, hard rock, heavy metal și rock progresiv.


Queen a fost adesea citată ca exercitând o influență puternică asupra multor artiști de mai târziu. A fost târziu, doar în 2001, când formației i s-a acordat faima de a face parte din galeria dedicată celor mai buni artiști "rock'n'roll" din toate timpurile, Rock and Roll Hall of Fame, care se găsește în Cleveland, Ohio.


În 2004, cu ocazia alegerii formației și în instituția similară britanică, United Kingdom Music Hall of Fame s-a menționat video-ul promoțional al celor patru membri ai Queen, "Bohemian Rhapsody", una din piesele lor cele mai celebre, ca fiind factorul declanșator al erei video (conform originalului din engleză, "[the] jump-starting [of] the video era".



Queen a fost, de asemenea, aleasă în RockWalk of Fame de la Guitar Center de pe Bulevardul Sunset din Hollywod, California și în Hollywood Walk of Fame.
Queen a avut de-a lungul timpului un total de 18 locuri întâi la categoria album, 17 locuri întâi la categoria single și 8 locuri întâi la categoria DVD.
După decesul lui Mercury din 1991 și retragerea lui Deacon din 1999, May și Taylor au continuat să cânte frecvent împreună folosind numele Queen. Începând cu anul 2004, ei colaborează cu Paul Rodgers, sub numele de Queen + Paul Rodgers.


Structura originală a formaţiei   :

    John Deacon (născut 1951), a fost basistul grupului cântând la chitară bas și ritmică, respectiv la sintetizator. Deacon a fost singurul membru al formației care nu și-a adus nici o contribuție vocală pe nici unul din albume și ultimul care s-a alăturat grupului, în 1971. Deși a compus cele mai puține cântece ca membru individual, acestea au fost dintre cele mai iubite și cântate, Another One Bites The Dust, You're My Best Friend și I Want To Break Free.

    Brian May CBE (născut 1947), a fost liderul grupului cântând la chitară, pian, sintetizator și fiind, de asemenea, vocalist. Ocazional, când asigura armonii vocale de acoperire, May cânta la pian și sintetizator. Un număr de piese, așa cum ar fi '39, Sleeping On The Sidewalk, Good Company și She Makes Me îl au pe Brian May ca vocalist. Chitara pe care o folosește continuu din 1963, Red Special, a fost construită de May ajutat fiind de tatăl său. Ceea ce este remarcabil la această chitară semi-acustică este sunetul ei foarte asemănător cu cel al unei vioare construită de oricare din lutierii italiani celebri. Aceste sunete înalte dar calde, se datoresc atât concepției de construcție a chitării, cât și rezonanței deosebite a corpului acesteia sculptat manual dintr-o bucată masivă de mahon veche de cel puțin 200 de ani.

    Freddie Mercury (1946 - 1991) a fost omul cel mai vizibil al grupului, vocalistul prin excelență, dar și cel care a cântat foarte frecvent la pian și sintetizator și uneori chiar la chitară. Poziția sa mereu vizibilă de "frontman", dar și de "showman", a făcut ca remarcabilele sale calități de compozitor, textier și pianist să fie adesea subestimate, neglijate sau chiar uitate. Mercury a scris majoritatea cântecelor de pe Greatest Hits. Mercury era, de asemenea, recunoscut pentru camaraderia și colegialitatea cu care ajuta întotdeauna colegii la scrirea și finisarea propriilor lor cântece. În calitate de cântăreț, Freddie Mercury avea o voce extraordinară, cu un timbru distinct și un excepțional registru vocal de 3 octave și jumătate, deseori patru, având o tehnică impecabilă de cântăreț de operă, putând ușor acoperi zona dintre un tenor și un bariton. Pentru perioade limitate de timp, Mercury putea cânta chiar în regim de soprană sau mezzosoprană.

    Roger Taylor (născut 1949) a fost bateristul formației Queen, cântând la baterie, percuție, sintetizator și fiind deseori vocalist. Aidoma lui Brian May, Roger Taylor a fost întotdeauna vocalist de acoperire. În anii 1970 a cântat frecvent ca lider vocalist, așa cum ar fi în cântecele I'm In Love With My Car, Fight From The Inside și Modern Times Rock 'n' Roll. De multe ori, suplinind bateria și percuția, Taylor cânta la chitară și chitară bas, în special interpretând propriile sale compoziții.













joi, 29 august 2013

Omega

Omega este cea mai longevivă trupă rock din Ungaria,  a luat fiinţă în 1962 şi a avut succes şi pe plan internaţional. Una din piesele lor, Gyöngyhajú lány (aparută iniţial în 1969), a fost preluată printre altele şi de Scorpions.

„Gyöngyhajú lány” – Fata cu perle-n păr

Egyszer a nap úgy elfáradt
Elaludt mély, zöld tó ölén
Az embereknek fájt a sötét
Ő megsajnált, eljött közénk
Igen, jött egy gyöngyhajú lány,
Álmodtam vagy igaz talán
Így lett a föld, az ég, zöld meg kék, mint rég
Igen, jött egy gyöngyhajú lány,
Álmodtam vagy igaz talán
La-la-la  (versuri : Anna Adamis)


















Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More