Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta muzica. Afișați toate postările

miercuri, 12 noiembrie 2014

Phoenix-In umbra marelui URSS

Stau singur şi mă-ntreb
De ce-am plecat de-acasă
Să fie blestemul
De veacuri ce ne-apasă




Căci n-am greşit cu nimic
Dar cât am pătimit! 
Hulit am fost fără rost
De cei ce i-am iubit! 


 

Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Şi zorile s-au dus 
Ce rece bate vântul! 

Am aşteptat înfrigurat
Să mă întorc 'napoi
M-aţi judecat, condamnat, 
Dar cine sunteţi voi? 

Căci timpul nostru s-a scurs
În umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare 
Astăzi doare sărutul pe obraz! 

Dar daţi-mi viaţa 'napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitâd de tot şi de doi ani de pribegie
Dintr-o mie dulce-a mai rămas

Căzut-au frunzele 
Le-a risipit furtuna
Unde-s speranţele? 
N-a mai rămas nici una

Un gand subit, nerostit
Mă-ncremeneşte-n loc
Ce-am aşteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat! 

Daţi-mi viaţa n-apoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitâd de tot şi de voi
Prieteni de beţie
Dintr-o mie, câţi ați mai rămas? 

Şi timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui URSS
Dar ghearele v-au rămas
În orice-mbrăţişare
Astăzï doare sărutul pe obraz!


Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

miercuri, 18 iunie 2014

Happy birthday Paul McCartney!


Sir James Paul McCartney (născut la 18 iunie 1942) este un cântăreț și compozitor englez, care s-a remarcat inițial ca membru component al formației The Beatles. A scris și muzică de film, astfel că în 2002 a fost nominalizat la Premiile Oscar, Grammy și Golden Globe pentru muzica originală la pelicula "Vanilla Sky".



Recunoscut ca un simbol al secolului 20, McCartney este menționat în The Guinness Book Of Records ca fiind compozitorul cu cel mai mare succes din istoria muzicii. El a înregistrat 29 de single-uri clasate pe locul întâi în clasamentele din Statele Unite, dintre care 20 interpretate de The Beatles, iar restul interpretate fie de formația Wings sau de el ca artist solo.



Paul McCartney a produs și coprodus nu mai puțin de 50 de piese de top 10 – mai multe decât oricare alt producător – și este recunoscut și ca pianist, chitarist, toboșar și, bineînțeles, ca interpret.



Îl cunoaște pe John Lennon pe 6 iulie 1957 – la un picnic al bisericii – și a fost invitat să cânte în trupa acestuia The Quarrymen ca chitarist. În 1962, cu unele schimbări ulterioare, ia naștere formația The Beatles.



Cu toate că Ringo Starr și George Harrison au părăsit pentru o scurtă perioadă trupa – în 1968 și respectiv 1969 – John Lennon a fost cel care a plecat definitiv din trupă la finele lui 1969. Pe 10 aprilie 1970 s-a anunțat public despărțirea trupei Beatles, chiar cu o săptămâna înainte ca Paul McCartney să scoată primul său album solo.
În acea perioadă prietenia dintre John Lennon și Paul McCartney era erodată după ani de rivalitate, însă cei doi s-au împăcat cu puțin timp înainte de uciderea lui Lennon pe 8 decembrie 1980.



Piesele scrise împreună cu John Lennon rămân și astăzi printre cele mai bune din muzica pop și rock. De altfel, cele mai cunoscute cântece ale formației The Beatles au fost scrise de Paul. Printre acestea se numără - "Can't Buy Me Love", "Yesterday", "Hello Goodbye", "Hey Jude", și "Let It Be".



În 1997 a primit distincția de cavaler din partea Coroanei Britanice, iar în 1999 a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame, ca artist solo.


duminică, 15 iunie 2014

Joyeux anniversaire Johnny Hallyday!


Cântăreţul şi actorul francez Johnny Hallyday s-a născut la 15 iunie 1943, în Paris. Numele său real este Jean-Philippe Smet.
Părinţii s-au despărţit şi a fost crescut de sora tatălui, Hélène Mar, actriţă şi cântăreaţă, în Anglia, alături de copiii acesteia, Desta şi Menen. Mătuşa lui s-a căsătorit cu Lee Halliday, al cărui nume îl va prelua. Din copilărie a cântat la chitară şi a luat lecţii de dans. La 12 ani juca în primul film, "Diabolique".


În 1957, familia se stabilea la Paris şi Johnny Halliday a început să cânte pe scenă, alături de francezul Georges Brassens, a apărut în reclame. Când l-a văzut pe Elvis Presley, a hotărât să devină cântăreţ de rock & roll şi a început să interpreteze acest gen în cluburi şi cabarete.



Primul album muzical l-a înregistrat în 1960 şi se numea "Hello Johnny". Au urmat "Nous les Gars, Nous les Filles (1961, "Tête à Tête avec Johnny" (1961), "Salut les Copains!" (1961), "Johnny Hallyday sings America's Rockin' Hits" (1962), "Les Bras en Croix" (1963), "Les Rocks les Plus Terribles" (1964), "Halleluyah" (1965), "Johnny Chante Hallyday" (1965).



A jucat în filme ca "Tales of Paris" (1962), serialul Tv "L'Europe en chantant" (1962), "Where Are You From, Johnny?" (1964), "Specialists" (1969), "The Legend of Doom House" (1974), "L'homme qui voulait passer à la télé" (2005), "Jean-Philippe" (2006), "The Pink Panther 2" (2009).


În 1965 s-a căsătorit cu celebra cântăreaţă Sylvie Vartan. Au divorţat în 1980 şi au avut împreuna un fiu, cântăreţ şi el, David Hallyday. A continuat să concerteze, şi a susţinut la Sala Olympia din Paris un un spectacol grandios, împreuna cu formaţia pe care a infiinţat-o cu chitaristul britanic Mick Jones şi bateristul Tommy Brown.



În 1981 s-a căsătorit cu Elisabeth Etienne şi au divorţat în 1982, în 1990 se căsătorea cu Adeline Blondieau. Au divorţat în anul următor şi s-au recăsătorit în 1994, în 1995 erau divorţaţi. Din relaţia cu actriţa franceză Nathalie Baye are o fiică, Laura Smet.
Actuala soţie este Laeticia Hallyday, din 1996 şi au adoptat 2 copii vietnamezi, Odette Jade Desiree şi Joy. În 1997 a primit Legiunea de Onoare a Franţei iar  în 1998 a concertat în închiderea Cupei Mondiale de fotbal.




În 2007 l-a susţinut pe Nicholas Sarkozy în campania prezidenţială. În iulie 2009 a fost diagnosticat cu cancer de colon, de care a fost operat. În noiembrie 2009 a fost operat  şi de hernie de disc dar a suferit complicaţii şi a fost tratat în Los Angeles.


În anul 2009 participă la Festivalul de Film de la Cannes, cu rolul principal din thriller-ul Vengeance.  Albumul "Jamais seul" a fost lansat în anul 2011.



A avut peste 100 de turnee, 18 albume şi peste 110 milioane de discuri vândute. Şi-a anunţat retragerea în 3 decembrie 2007 la vârsta de 64 de ani cu un concert de adio.













vineri, 13 iunie 2014

Leonard Cohen - Hits collection


angel



(Angels) You are an angel, dare
You mess around down there
Arms open wide to save
Mankind you are depraved
What is wrong oh what?
(Judy) I'm in love
(Angels) You nut!



angel - Leonard Cohen | LyricsTranslate.com/ro 

Michael) Angel eyes
You've been crying lately
Paradise
Ain't like it used to be
Can't get to sleep
Can't face the light
Weep baby weep
You've no angel tonight
(Judy) Angel eyes
You've been crying lately
Paradise
Ain't like it used to be
Can't get to sleep
Can't face the light
Weep baby weep
You've no angel tonight
(Michael & You've been bad
Angels) You've been good
You've been around
Like a good angel should
(Judy) One more heart
One more town
Falling apart
When there's no one around
(Angels) Falling angel, angel...
(Michael & Judy) Angel eyes
You've been crying lately
All this time
Aren't you tired baby
Trying to fly when you
Don't have the height
Cry baby cry
You're no angel tonight
(Michael & Holy ground
Angels) Hollywood
You've been around
Like a good angel should
(Judy) One more heart
One more town
Falling apart
When there's no one around
(Angels) Falling angel, angel...
You've got to be kidding
Yes we know what you're
Thinking about but you'd
Better stop dreaming, Angel
Better stop by here and now
He's just an ordinary man
And you're all mixed up
Why are you listening to him?
Why say Angel - say Angel
Angel, Angel... oo - oo - oo
(Michael) You're no angel, baby
(Judy) You're no angel, baby
(Michael & Judy)
Can't get to sleep
Can't face the light
Weep baby weep
You're no angel,

sâmbătă, 24 mai 2014

Happy Birthday Bob Dylan !


How many roads most a man walk down
Before you call him a man?
How many seas must a white dove sail
Before she sleeps in the sand?
Yes, how many times must the cannon balls fly
Before they're forever banned?
The answer my friend is blowin' in the wind
The answer is blowin' in the wind......................



Bob Dylan (născut ca Robert Allen Zimmerman la 24 mai 1941 la Duluth, Minnesota, SUA, dintr-o familie de evrei emigrați din Rusia este un cântăreț, compozitor, muzician și poet american ale cărui contribuții în muzica americană sunt comparabile, în faimă și influență, cu cele ale lui Stephen Foster, Irving Berlin, Woody Guthrie și Hank Williams.



O parte din cele mai apreciate cântece ale lui Dylan sunt din anii 1960, iar cântece precum "Blowin" în the Wind" și "The Times They Are a-Changin'" au devenit embleme ale mișcărilor anti-război și pentru drepturile civile la scară mondială. Albumul "Together Through Life" a intrat în topul vânzărilor de albume din Marea Britanie și din SUA în 2009, Bob Dylan fiind astfel cel mai în vârstă artist care reușește acest lucru.
Pe lângă faptul că este cântăreț vocal, Dylan mai cântă și la muzicuță, chitară, chitară bas, pian și orgă electronică.



De-a lungul carierei, cântăreţul a fost onorat cu numeroase premii şi distincţii. În anul 2004, revista Rolling Stone l-a clasat pe locul doi în lista celor mai mari artişti ai tuturor timpurilor, după trupa The Beatles. Patru ani mai târziu, Dylan a câştigat un Premiu Pulitzer onorific.


Din ianuarie 2011 creația sa este obiect de studiu la Catedra de Istorie a Ideilor din cadrul Facultății de Filosofie, Istorie a Ideilor și a Artelor și Limbi Clasice, Universitatea Oslo, Norvegia.


 În prezent, Bob Dylan se bucură de recunoaştere şi apreciere datorită interpretărilor sale fără cusur şi a albumelor lansate.











 


marți, 20 mai 2014

Happy Birthday, Cher!


Cher (n. 20 mai 1946 sub numele Cherilyn Sarkisian LaPiere) este o actriță, cântăreață, compozitoare, autoare, producătoare de filme și designer de modă americană de origine armeană. Printre realizările sale în muzică, film și televiziune, a câștigat un premiu Oscar, un premiu Grammy, un premiu Emmy și trei Globuri de Aur, printre altele.





După ce a devenit cunoscută în 1965 ca membră a duo-ului pop/rock Sonny & Cher, a reușit să devină o artistă solo de succes, o stea de televiziune în anii '70 și o vedetă de cinema în anii '80.




"If I could turn back time
If I could find a way I'd take back those words that hurt you and you'd stay

I don't know why I did the things I did I don't know why I said the things I said
Pride's like a knife it can cut deep inside
Words are like weapons they wound sometimes..........."



Cu o carieră de peste 40 de ani, Cher a devenit unul din cei mai cunoscuți idoli de pop și unul dintre artiștii cu cele mai mari vânzări ale tuturor timpurilor, vânzând aproape 275 de milioane de copii în toată lumea (inclusiv înregistrările cu Sonny Bono).




Hitul ei „Believe” (1998), este single-ul al treilea ca vânzări în toată lumea al unei cântărețe, al optulea ca vânzări al anilor '90, cel mai bine vândut single al casei de discuri Warner Bros. Records și cea mai bine vândută melodie dance, peste 10 milioane de copii ale acesteia fiind vândute în toată lumea. Cher a intrat în Cartea Recordurilor când „Believe” a ajuns pe primul loc în Billboard Hot 100, devenind cea mai în vârstă cântăreață care reușește acest lucru.



                                                        Sonny and Cher, 1976















marți, 13 mai 2014

Happy birthday Stevie Wonder!


Happy birthday !

Stevie Wonder, născut pe data de 13 mai 1950, este un cântăreț, compozitor, multi-instrumentist și producător american.
A luat lecții de pian la vârsta de 7 ani şi  a învățat singur să cânte la armonică, tobe şi bas, până la vârsta de 10 ani.
În anul 1961, la vârsta de 11 ani, Wonder a fost descoperit cântând la colțul unei străzi de către o rudă a trupei The Miracles, Ronnie White, care a făcut mai târziu cunoștință cu Wonder. White l-a adus pe Wonder și pe mama sa la Motown Records.


Impresionat de tânărul muzician, șeful executiv de la Motown, Berry Gordy i-a făcut un contract cu Motown Records cu numele de Little Stevie Wonder. Înainte de a semna, producătorul Mickey Stevenson i-a dat numele de scenă lui Wonder, după ce a spus „This boy is a wonder” (băiatul ăsta este o minune). A semnat un contract cu casa de discuri Motown la vârsta de 11 ani și continuă să cânte pentru aceasta și în ziua de azi.


Pe data de 4 octombrie 1975, Wonder a cântat în cadrul concertului „Wonder Dream Concert” în Kingston, Jamaica, un concert de caritate pentru Institutul Jamaican pentru orbi. Împreună cu Wonder, cei trei membri ai trupei The Wailers — Bob Marley, Peter Tosh și Bunny Wailer — au cântat împreună pentru ultima dată.



Până în anul 1975, la vârsta de 25 de ani, Stevie Wonder a câștigat două premii Grammy consecutive: în 1974 pentru "Innervisions" și în 1975 pentru "Fulfilligness First Finale".


În anii '80, Wonder a atins un nivel mare de popularitate, evidențiat de o creștere a vânzării albumelor sale, participarea la acțiuni de caritate, colaborări importante, impact politic și apariții TV.



"Hotter than July" (1980) a fost primul album single de succes al lui Wonder, iar single-ul „Happy Birthday” a ajutat foarte mult la campania lui pentru a transforma ziua de naștere a Dr. Martin Luther King într-o sărbătoare națională. Albumul a mai inclus și „Master Blaster (Jammin')”, dedicat lui Bob Marley, „All I Do” și balada „Lately”.



Are un simț al armoniei foarte dezvoltat și folosește note extinse în compozițiile sale. Multe din melodiile sale au schimbări bruște și imprevizibile.




luni, 14 aprilie 2014

Georg Friedric Händel




Georg Friedrich Händel ( n. 23 februarie 1685, Halle/Saale - d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez. A trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.
Este unicul fiu rămas în viaţă al unui felcer ambiţios, devenit chirurg, Georg Händel, angajat al ducelui de Saxa.
Un om tenace, cu o voinţă de fier, plin de energie, trăsături moştenite de copilul venit pe lume la 23 februarie 1685, la Halle, viitorul „cetăţean al lumii”, cum l-a numit Romain Rolland.
Marcată de talentul precoce deloc încurajat de tatăl său, cel puţin conform legendei cultivate de mulţi biografi, viaţa lui Händel a fost complet diferită de cea a ilustrului său contemporan, Johann Sebastian Bach.
Micul Händel este încredinţat organistului Fr. Zachow, cel mai de seamă muzician al oraşului, pentru a fi instruit în tainele tehnicii muzicale. Pe lângă tehnica clavecinului şi a orgii, acesta îi dezvăluie posibilităţile expresive ale muzicii, imprimându-i note stilistice care vor defini mai târziu stilul său componistic.
În creaţia dascălului său, tânărul Händel a aflat gustul pentru solemn şi triumfal, pentru eroic şi pastoral sau pentru cântul unit cu dansul, amintind de stilul elin.




La 9 ani, Händel improviza la orgă capelei din Weissenfels, uimindu-l, între alţii, pe vestitul organist Johann Philipp Krieger. La 11 ani, micul muzician care transcrisese o mulţime de pagini cu note în caietele sale de studii, apare la Berlin în faţa curţii marelui elector, Frederic I, devenit în 1701 primul rege al Prusiei. Înscris la Universitatea din Halle, Händel face studii juridice, ca şi înaintaşii săi Heinrich Schütz şi Johann Kuhnau. La 17 ani ajunge organist la catedrala din Halle, compune muzică religioasă, partituri pe care avea să le transforme substanţial ulterior. În 1703 îl găsim la Hamburg, după un popas făcut la Hanovra, unde cântă în faţa principelui elector, viitorul rege al Angliei, George I, a cărui figură îi va marca decisiv existenţa. O existenţă poate mult prea agitată, suficient de controversată pentru a da naştere „mitului”........


Händel, „maestrul nostru al tuturor”, cum l-a numit Haydn, „cel mai mare compozitor”, de la care „mai am încă multe de învăţat”, după Beethoven, a fost un risipitor, acumulând, scrie Gérard Pernon, „minuni, îndrăzneli, plagiate, convenţii şi repetiţii”, pasionat de teatru şi de grandios. Admirat mereu, Händel este unul dintre primii muzicieni care au scris pentru marele public, ducând la perfecţiune structuri larg răspândite în practica muzicală a vremii. Ideea, formulată în câteva rânduri în istoria muzicii, mai mult sau mai puţin explicit, e demnă de reţinut şi nu aduce vreun prejudiciu gloriei artistice a „omului-munte”, cum îi ziceau englezii. Händel a reuşit, ca nimeni altul, să se adapteze gustului contemporanilor, mai ales în muzică vocal-simfonică şi, parţial, în cea destinată teatrului liric, fără a face totuşi concesii. Aflat, ca şi Bach, la întretăierea unor estetici contradictorii, Händel a ştiut să împrumute creator de la italieni arta scriiturii vocale, de la germani tehnica familiară a cantatei, de la francezi stilul clavecinistic şi formula operei lullyste, realizând o sinteză a tuturor acestor elemente diverse, o sinteză exprimată elocvent şi, mai ales, personal, o sinteză uşor recognoscibilă.



Opera lui Georg Friedric Händel reprezintă, împreună cu creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Händel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice și interludiilor orchestrale, prin folosirea modulațiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy.
S -a stins din viaţa la Londra, în 14 aprilie 1759.


sâmbătă, 12 aprilie 2014

Happy birthday!


Happy birthday!

Montserrat Caballé (nume întreg Maria de Montserrat Viviana Concepción Caballé i Folc; n - 12 aprilie 1933, Barcelona, Catalonia) este soprană, cântăreață de operă spaniolă de origine catalană, renumită pentru tehnica ei bel canto.
Primele lecții de canto le primește la Conservatorio Superior di Liceo din Barcelona sub îndrumarea lui Napoleone Annavazzi, Eugenia Kemmeny și Conchita Badia, pe care îl absolvă în 1954 cu "Medalia de Aur".

După studii de perfecționare în Milano, debutează în 1965 în rolul lui Mimi din opera Boema de Puccini pe scena Teatrului de Operă din Basel, Elveția. În anii 1959 - 1962 cântă ca solistă la Opera din Bremen, Germania. În 1962 întreprinde un turneu în Mexic în rolul lui Manon din opera cu același nume de Massenet. În 1965, fără să fi făcut vreo probă, înlocuiește pe soprana Marilyn Horne, indisponibilă din motive medicale, într-un spectacol concertant la Carnegie Hall din New York, interpretând rolul titular din opera Lucrezia Borgia de Gaetano Donizetti.


Urmează o carieră strălucită, întinsă pe următoarele patru decenii, în cele mai importante roluri ale repertoriului de operă, începând cu rolul Contesei din Nunta lui Figaro de Mozart și al Mareșalei din Cavalerul Rozelor de Richard Strauss la Festivalul muzical din Glyndebourne (1965). În același an este invitată la Metropolitan Opera din New York, unde debutează în rolul Margaretei din opera Faust de Gounod.

    1972 -  Debut la Covent Garden (Londra) în rolul Violettei din opera Traviata de Verdi.
    Începând din 1974, apare pe scenele principalelor teatre de operă:
        Grand Opéra (Paris)
        Teatro Colón (Buenos Aires)
        Teatro Liceo (Barcelona)
        Teatro San Carlos (Lisabona)
        Teatro alla Scala (Milano)
        Staatsoper (Viena) etc.


    1974 - participă la Festivalul muzical din Orange în rolul titular din opera Norma de Bellini.
    1979 - interpretează la Metropolotan Opera (New York) rolul principal din opera Adriana Lecouvreur de Cilèa.
    1983 - apare la festivalul din Perugia, în rolul Hipermestrei din opera Danaidele de Antonio Salieri.
    1986 - participă la Arenele din Verona, interpretând rolul Magdalenei din opera Andrea Chénier de Giordano.
    1990 - cântă la Barcelona în La Fiamma de Respighi.
    1992 - participă la concertele de deschidere ale Expoziției Internaționale din Sevilla și Olimpiadei din Barcelona.
    1994 - concert la Vatican în prezența Papei Ioan Paul al II-lea.



Montserat Caballé s-a remarcat nu numai ca o cântăreață de clasă internațională în muzica de operă, oratorii și lied-uri, ea a fost aclamată și pentru interpretarea așa-zisei U-Music, apărând alături de legendarul Freddie Mercury din grupul britanic "Queen" de muzică rock, cu care a inregistrat un album de discuri în 1988.

Montserrat Caballé este căsătorită cu tenorul spaniol Bernabé Martí, fiica lor, Montserrat Martí, deasemeni cântăreață, a apărut în mai multe concerte alături de mama sa.


În calitate de ambasadoare UNESCO, Montserrat Caballé desfășoară o activitate umanitară neobosită în sprijinul fundațiilor destinate ajutorării copiilor din țările subdezvoltate.







duminică, 30 martie 2014

Happy Birthday Céline Dion!




Céline Marie Claudette Dion (n. 30 martie 1968, Charlemagne, Quebec), deținătoare a Ordinului Canadei și a Ordinului Național al Québecului, este o cântăreață de muzică pop, textieră și actriță.
A devenit cunoscută în lumea francofonă dupa ce René Angélil, ce urma să-i devină soț, și-a ipotecat casa pentru a-i finanța producerea primul album.


Céline Dion a devenit cunoscută în anii 80 după câștigarea concursurilor Yamaha World Popular Song Festival și a Eurovisionului. A urmat lansarea mai multor albume în limba franceză, iar în 1986 a semnat un contract cu Sony Records. În anii 90 a obținut succes la nivel mondial dupa lansarea câtorva materiale discografice de succes în engleză și franceză, devenind unul din cei mai bine vânduți cântăreți din istoria muzicii.


În anul 1999, Dion a decis să se retragă pentru o perioadă din industria muzicală pentru a petrece mai mult timp cu familia, soțul ei fiind diagnosticat cu cancer.


 A revenit în 2002 în atenția publică și a semnat în același an un contract pe 3 ani (care s-a extins ulterior la o perioadă de aproape 5 ani) pentru a apărea de 5 ori pe săptămână în spectacole organizate la Caesars Palace, Las Vegas.



Muzica lui Dion a fost influențată de o mare varietate de genuri muzicale: de la rock și R&B la gosspel și muzică clasică. Deși lansările sale au primit recenzii variate, cântăreața este cunoscută în special pentru abilitățile sale vocale.



 În 2004, după ce albumele sale au fost comercializate în peste 175 de milioane de copii, Dion a primit în cadrul premiilor World Music Awards distincția Chopard Diamond Award pentru că a devenit cea mai bine vândută cântăreață a tuturor timpurilor. În aprilie 2007, Sony BMG a anunțat că vânzările materialelor discografice ale lui Dion au depășit 200 de milioane de copii.







miercuri, 26 martie 2014

Happy birthday, Diana Ross!



Diana Ross este o cunoscută actriţă şi cântăreaţa americană,  născută pe 26 martie 1944 la Detroit, Michigan.
De mica începe să cânte în corul Bisericii baptiste şi la numai 15 ani, alături de trei colege de liceu : Mary Wilson, Florence Ballard şi Barbara Martin,  îşi face prima trupă/ un grup vocal:

" The Primette" iar, un an mai târziu, în 1960 formaţia îşi schimba componenţa, devine trupa " The Supremes", cu care obţine un mare succes şi scoate hit-uri unul după altul :"Where did our love go", "Baby love" sau "Stop! În the name of love" clasându-se pe primele poziţii în topuri.





S-a lansat în cariera solo la începutul anilor "70 , devine renumită şi în nenumărate producţii cinematografice:filmul biografic " Lady Sings the Blues /1972, pentru care este nominalizata în 1973  la Academy Awards, USA,  drama "Mahogany"/ 1975 în rolul Tracy / Mahogany, alături de celebrul actor Anthony Perkins etc...  lucrând la aceste fime atât ca actriţă cât şi compozitoare a coloanei sonore.




În anii ’70 şi până în mijlocul anilor ’80 Ross s-a aflat printre cele mai de succes artiste, având o carieră în film, televiziune şi pe Broadway.





A primit o nominalizare la premiul Oscar la categoria “Best actress” pentru rolul din “Lady Sings the Blues” în 1972, dar a câştigat Globul de Aur.




De-a lungul carierei a câştigat multe premii American Music, 12 nominalizări la premiile Grammy, a câştigat un premiu Tony pentru propriul său show “An evening with Diana Ross” în 1977. În 1976 revista Billboard a numit-o “Female entertainer of the century”.



În 1993 Guiness Book of World Records a declarat-o pe Diana Ross cea mai de succes artista de muzică din istorie cu un total de 18 single-uri number one: 12 ca solista a trupei The Supremes şi şase ca artist solo. Ross a fost prima artistă solo care a avut şase single-uri number one. Este de asemenea una dintre puţinii artiştii care au două stele pe Hollywood Walk of Fame, una ca artist solo şi alta ca membră a The Supremes.


În decembrie 2007 a primit premiul John F. Kennedy Center for the Performing Arts Honors. A lansat 67 de albume, inclusive cu The Supremes.

A fost căsătorită de două ori: (1971 - 1977) cu Robert Ellis Silberstein şi cu magnatul norvegian  Arne Naess Jr.(1985 - 2000) şi este mama a 4 copii.











miercuri, 12 martie 2014

La mulţi ani!


"Nu am nimic din ce au mulţi alţi artişti. În afara scenei sunt un om destul de normal. Mişcarea mea este dictată de ritmul piesei şi nu este coordonată în stilul lui Michael Jackson."

George Nicolescu s -a născut pe 12 martie 1950, Ploiești, este  un muzician român şi a suferit din naştere de o boală rară (dar care apare la 1 – 5% din populaţie) numită Ambliopie. Asta înseamnă că are ochii leneşi.
A făcut Școala din București pentru pacienții cu ambliopie (1957-1959), apoi gimnaziul și liceul (1960-1968) la Școala Pentru Orbi din Cluj (1968–1972). Debutul său muzical a fost în 1970, când acesta a câștigat premiul întâi la festivalul „Tinerețe pe portativ”.


"Pentru prima filmare a lui George s-au dat «lupte grele» cu scopul de a-i convinge pe cei din «conducerea superioară», care aveau nişte păreri absurde în legătură cu prezenţa lui George Nicolescu pe micul ecran. Totuşi, marele realizator Alexandru Bocăneţ i-a făcut lui George o filmare extrem de interesantă pentru acele vremi şi, mai ales, foarte curajoasă: decorul alb-negru avea pe fundal un ochi imens, deschis. Aceasta a fost prima apariţie a lui George Nicolescu la televiziune şi prima filmare a piesei «Eternitate»". (Andreea Andrei)


)


Câțiva ani mai târziu, compozitorul George Grigoriu a început să-l influențeze, iar cei doi au început să colaboreze. În 1973, a fost lansat primul său hit, „Eternitate”.

)



 "Televiziunea mi-a creat foarte mari probleme. Era foarte greu să mă lansez, mai mult sau mai puţin, pentru că sunt orb. Nu se dorea prezenţa mea la Televiziune. Oameni frumoşi, graşi, cu ochi albaştri, de frică, de exces de zel sau din obligaţie, au refuzat să mă promoveze…"


)

În 1972, el a fost admis la Universitatea din București de limbi romanice, secțiunea română-franceză, absolvind în anul 1976. Din aprilie 1977 a început să predea franceză la Liceul Special pentru Deficienți de Vedere din Buzău, unde a rămas până în 1985. În acel an, el a fost angajat ca solist vocal la Casa Tineretului din Buzău. După Revoluția de la 1989, el a fost angajat, pentru câteva luni (martie-noiembrie 1990), ca solist la trupa „Optimiștii”.


)
Din anul 1992, când s -a pensionat, a participat  la diferite show-uri și cântări în restaurante. În toamna anului 2002, la zece ani după pensionare, Nicolescu a revenit în topurile muzicale românești datorită unui duet cu trupa UNU'. Hitul era numit „Cântec pentru sănătatea ierbii”. De asemenea, el mai cântă cu Jorge melodia „Îndrăgostit”. În luna decembrie a anului 2007, apare albumul „Muzică ușoară...lăutărească”, în care cântă împreună cu muzicieni celebri : Dan Spătaru, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanțu și Corina Chiriac.Cea mai nouă melodie a sa e lansată în anul 2012, „Viața-i de vină”, împreună cu Shift.

)









sâmbătă, 8 martie 2014

Cel mai faimos lăutar al "Micului Paris".


Marin Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc) (n. 8 martie 1896, Pitești — d. 13 ianuarie 1945) a fost un cântăreț român din perioada interbelică. Marin a fost fiul Constanței și violonistului-țambalist lăutar Tănase Theodorescu. A mai avut un frate (Vasile) și două surori (Maria și Zoe), toți extrem de talentați în muzică. Tatăl său a murit pe când acesta avea vârsta de 14-15 ani. Deși era mezinul familiei, a fost nevoit să asigure pâinea celor din casă. La data de 3 octombrie 1916, Zavaidoc a fost luat în armată. Doi ani mai târziu, în 1918, acesta s-a înregimentat ca voluntar în Primul Război Mondial, pentru a-i fi aproape fratelui Vasile și a fost înrolat la Pitești la Regimentul 44 Infanterie. L-a avut comandant pe Traian Moșoiu, care iubea cântecele bătrânești. Comandantul Traian Moșoiu a fost cel care i-a spus pe loc Zavaidoc, nume ce provine de la străvechiul zavaidoacă, ce poartă semnificația de năbădăioasă. Adaptat, cuvântul a devenit Zavaidoc.
I s-a încredințat apoi misiunea de a cânta răniților pe linia frontului din Moldova în echipa condusă de George Enescu, din care făceau parte taraful lui Fănică Luca, Elena Zamora și Maria Ventura. Elena Zamora povestește în volumul „Am slujit cântecul” despre momentele grele ale acelor zile însângerate. Aceștia au cântat și la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, în spectacolul în care a fost decorată Ecaterina Teodoroiu.



După încheierea Primului Război Mondial a luat ființă taraful fraților Zavaidoc, cu Vasile la vioară, Zoia la acordeon, iar Marin-Zavaidoc cu vocea. Mai târziu li s-a alăturat și grecul Tănase Perlidius, clarinetist, soțul Zoiei, pentru ca în cele din urmă să cânte în taraf și fetele acestora: Olga la vioară, Paula la acordeon și Gili la pian. În perioada interbelică, muzica lui Zavaidoc era la mare căutare. Vocea lui puternică răsuna în saloanele pline ale restaurantelor vestite ale vremii. Era cerut în toate colțurile țării. A avut turnee la Iași, Arad și Timișoara. A stârnit ropote de aplauze chiar și la Paris, în 1937, la Expoziția Universală, când a însoțit delegația României, lucru confirmat de Elena Zamora. Ar fi putut ajunge solist de operă, dar, dar cum toate restaurantele renumite ale Piteștiului și mai apoi ale Bucureștiului „se băteau” să-l aibă în program, a ales banii. Rupea gura târgului cu taraful său de familie. Patronii de restaurante se băteau să-l aducă pe Zavaidoc în localurile lor. Patima cu care cânta ținea oamenii la masă nopți întregi.
Marin și Vasile iau drumul Bucureștiului. Zavaidoc știa deja o mulțime de cântece lăutărești. A fost trimis la Dumitru Mihăilescu-Toscani, tenor al Operei Române pe la care treceau toate marile voci ale timpului. Toscani a încercat zadarnic să-l prindă în mrejele operei, să-l facă tenor. Zavaidoc era dorit și de Dimitrie Cutavas într-una din trupele sale lirico-dramatice. Petre Ștefănescu-Goangă, întors de la studiile din străinătate, voia și el să facă din năbădăiosul cântăreț un tenor remarcabil. Zavaidoc a ales însă muzica populară și lăutărească.
Restaurantele bucureștene se băteau pentru el. Dar și concurența era dură: Cristian Vasile, Jean Moscopol, Maria Tănase, Titi Botez, Gion, Dorel Livianu, duetul Mia Braia și Petre Alexandru. „Cireșica” de lângă Cișmigiu, restaurantul cu grădină și balcoane în care petrecea „boema geniilor în devenire”, ajunsese să fie cunoscut, pentru călătorii cu tramvaiul, ca stația „Zavaidoc”. Vatmanul striga: „Dă-te, neamule, jos, c-am ajuns la Zavaidoc!”.



Se căsătorește la 43 de ani și asta deoarece iubita sa, Constanța (mai tânără decât artistul cu 15 ani), era gravidă în șapte luni. În restaurante erau serviți cu șampanie direct de patroni, comandau pește viu, din acvariu. Soția i-a adus pe lume trei copii, două fete, Constanța și Niculina, și un băiat, Zavaidoc. Constanța este singura care a supraviețuit războiului. La nașterea primei fete, Zavaidoc străbate Piteștiul de la un capăt la celălalt într-o sanie plină cu sticle de șampanie, pentru a ciocni cu orice trecător. În 1943, plutonierul în rezervă Zavaidoc primește ordin de concentrare la o unitate din Târgoviște. Aici se îndrăgostește de Țuca. Se gândește chiar să divorțeze pentru ea dar pleacă apoi la Tighina. Pe fațada unui mare restaurant din Tighina, „Victoria”, scria cu litere mari: „Aici cântă marele cântăreț român Zavaidoc, venit să distreze armata română”.
Bombardamentele din 1944 l-au prins pe Zavaidoc în București. Casa de lângă Gara de Nord era distrusă. S-a refugiat, cu întreaga familie, la Caracal. Noaptea cânta, iar ziua se ascundea prin adăposturi. S-a mutat apoi la Roșiori de Vede. Un patron de restaurant angajase, special pentru acompanierea lui Zavaidoc, o orchestră de 20 de oameni. Vocea lui străbătea noaptea până departe pe stradă, deși cânta fără microfon și fără stație de amplificare.
Soția sa Tanța Teodorescu scria despre soțul său:

„Mă ruga să-l aștept cu cămășile de port-mantou pregătite și, cum camera noastră era în continuarea restaurantului, Zavaidoc trecea pe un culoar și venea de schimba patru cămăși pe noapte”.

Ziua de 23 august 1944 l-a găsit pe Zavaidoc, împreună cu familia, la Câmpulung Muscel. La restaurantul „Viscol” poposeau soldați sovietici, pentru care special acesta învățase melodia „Doi ochi negri”.



Fericirea lui Zavaidoc a fost curmată de moartea fratelui său, Vasile, în 1940. Acesta făcuse un atac cerebral. Pierduse foarte mulți bani într-o cafenea, unde cheltuia, la jocul de table, aproape toată agoniseala făcută cu vioară. Înmormântarea a fost anunțată la radio, iar lumea a intrat în panică. Ascultătorii au crezut că a murit nu Zavaidoc vioristul, ci vocalistul. Trei ani mai târziu, în ziua de 8 mai 1944, un bombardament i-o fură lui Zavaidoc pe una dintre surori, Zoia, care a lăsat în urmă cinci copii.
De la Câmpulung ajunge la Turnu-Măgurele, unde ruinat, fără casă, cu grijă nepoatelor și celor trei copii, Zavaidoc cade la pat, tensiunea îi ajunge la 28, face nefrită. La 31 decembrie 1944 este internat la Spitalul bucureștean „Filantropia”. Orbește, trăindu-și în chinuri ultimele clipe ale vieții.
A murit la 13 ianuarie 1945, în aceeași zi cu fiica sa Niculina. Este înmormântat în Cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București


vineri, 7 martie 2014

Maurice Ravel


  "Am simţit că muzica trebuie să fie emoţională în primul rând şi intelectuală în al doilea rând".


Joseph Maurice Ravel (n. 7 martie 1875, Ciboure - d. 28 decembrie 1937, Paris) a fost un compozitor francez impresionist.
Fiul unui inginer inovator, realizatorul unui motor cu combustie internă şi al unuia dintre primele automobile, Joseph Maurice Ravel începe studiul muzicii la vârsta de şapte ani, cu Charles René.




În anul 1889 este admis la Conservatorul din Paris, unde studiază pianul şi armonia. Ravel nu era un copil minune, la Conservator rămânând timp de şaisprezece ani, o perioadă neobişnuit de lungă. Primele compoziţii le realizează în anul 1893, sub influenţa lui Emmanuel Chabrier şi a lui Erik Satie. În anul 1894 Ravel începe să fie influenţat de muzica lui Debussy. Această influenţă îl va face să dea noi dimensiuni impresionismului. În anul 1897 este primit la clasa de compoziţie a lui Gabriel Faure. Aici îl întâlneşte pe George Enescu cu care se împrieteneşte.
La începutul secolului al XX personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului MauriceRavel s-a impus în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale muzicale cu rafinate sonărități impresioniste și un pronunțat colorit folcloric.



Ravel reînvie spiritul clasic francez în sonatină pentru pian și în suita preclasică "Mormântul lui Couperin". A scris 2 importante cicluri pentru pian : "Oglinzi" și Suita "Gaspard al nopţii". În muzică dramatică a scris o operă bufă într-un act "Ora spaniolă". După modelul lui Schubert a compus 8 valsuri, transformate mai târziu în baletul "Adelaida"sau "Limbajul Florilor". Mai compune suita pentru voce și orchestră "Sheherezada". Cea mai populară creație a sa simfonică este " Boléro" - conceput pe un ritm ostinat care persistă până la sfârșitul lucrării.
Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeași linie melodică ii suprapune succesiv câte un instrument la cvartă și octavă. Rezultatul este persistența accentelor melodiei care la fiecare reluare modificându-se efectul timbrar, crește ca intensitate.


Sedus de muzica orientală compune pentru voce și pian diferite melodii incluse în cicluri :  5 melodii grecești,  2 melodii ebraice, 3 cântece din Madagascar, 3 cântece ale lui Don Quichotte, 7 cântece populare,  ciclul de lieduri "Istoriile Naturale". Ravel ne-a lăsat valoroase lucrări în genul muzicii de cameră : Trio în la minor , Cvartetul de coarde în Fa major, Sonata pentru vioară și pian, Sonata pentru vioară și violoncel, Sonata pentru vioară şi orchestră, Rapsodia - "Tzigane" - de o mare dificultate tehnică cu un caracter strălucitor.

A scris 2 concerte instrumentale : Pian şi Orchestră în Re major pentru mâna stângă, Pian și orchestră în Sol major. Marea sa varietate ritmică izvorește din diferite surse folclorice și din particularităţile dansurilor care l-au inspirat; de la vechea pavană până la ritmurile moderne. Armonia sa tonală cu structuri modale, dinamica și agogica tonală, diversitatea combinațiilor tonale conferă muzicii sale pregnanţă și originalitate astfel încât alături de Debusy, Ravel contribuie la dezvoltarea limbajului muzical modern din prima jumătate a secolului XX.




Între anii 1928 şi 1931 nu mai compune şi  efectuează un lung turneu în SUA şi Canada, unde asistă şi interpretează câteva lucrări proprii şi primeşte titlul de "Doctor honoris causa" al Universităţii din Oxford. Aici l-a cunoscut pe George Gershwin, a ascultat multă muzică jazz şi a încorporat-o în muzică sa, împreună cu alte procedee specifice americane. Spunea că a încercat să compună lucrarea "Copilul şi vrăjitoriile", "în stilul operetei americane". Partea lentă din Sonata lui pentru pian şi vioară se numeşte "Blues", iar muzica jazz îşi face resimţită prezenţa în Concertul în sol major. Era un muzician simplu şi pur, care lucra direct cu materialele muzicii şi, spre deosebire de mulţi alţi contemporani de-ai săi, n-a elaborat nici un fel de teorii despre muzică şi nici nu s-a implicat în diversele orientări estetice.




Încă din 1927 Ravel se plângea de oboseală progresivă şi, deşi i se recomandase un repaus de un an,  ignoră sfatul medicilor şi scrie celebrul Boléro (1928).
În anii următori starea compozitorului se agravează, apar probleme de coordonare motorie, defecte de mişcare a globilor oculari şi probleme de limbaj.
În lucrarea “Neurological Disorders în Famous Artists” ( 2005), există un studiu despre compozitor, semnat Erick Baeck, în care autorul spune că Ravel ar fi suferit de o „boală neurologică progresivă presenilă care i-a anihilat creativitatea în ultimii ani ai vieţii“. Supus unei operaţii pe creier la 17 decembrie 1937, în urma unei suspiciuni de hidrocefalie, pacientul nu îşi mai revine şi moare pe 28 decembrie 1937.





duminică, 2 martie 2014

Jon Bon Jovi




Happy birthday !


Jon Bon Jovi, născut John Francis Bongiovi Jr., (n. 2 martie 1962 la Perth Amboy, New Jersey) este cântăreț, chitarist și compozitor american, lider și vocalist al formației Bon Jovi.




Trupă să „Bon Jovi” a devenit cunoscută după ce a câștigat un concurs organizat de un post de radio din New York, la începutul anilor `80. Cântecul câștigător a fost „Runaway”. Albumul „Have a Nice Day” a ajuns pe locul I în Australia, Olanda, Austria, Germania și Canada după doar o săptămână de la lansare.





A fost ales de revista „People” (SUA) între primii 50 cei mai frumoși oameni din lume în 1996, iar în noiembrie 2000 aceeași revistă l-a desemnat cel mai sexy star rock.



Îi place să se uite la filme, să conducă, să doarmă, să mănânce de la fast-food, să meargă la sală, să joace fotbal și, de asemenea, să petreacă timp cu familia și să se joace cu câinele său Copper.
Îi place să poarte blugi și cămăși.


Cântecul „August 7” de pe albumul său solo „Destination Anywhere” a fost dedicat fiicei prietenului și managerului său Paul Korzilius, care a murit la vârsta de 6 ani pe data de 7 august 1996, în circumstanțe misterioase.




Bon Jovi a avut numeroase hituri în toată lumea, precum "You Give Love a Bad Name", "Livin' on a Prayer", "Wanted Dead or Alive", "Bad Medicine', "I'll Be There for You", "Keep the Faith", "Bed of Roses", "Always", "It's My Life", "Have a Nice Day", "Everyday" şi "Who Says You Can't Go Home".




Noul album Bon Jovi, lansat în toamna lui 2009, "The Circle", vine ca dovadă de necontestat. Aşa cum sugerează şi titlul, "The Circle", marchează reafirmarea angajamentului lui Bon Jovi pentru rock & roll, semnătura trupei încă de la început. Trupa împărtăşeşte o legătură neîntreruptă care defineşte muzica sa. Este un cerc ce nu poate fi rupt.



"Titlul albumului, ne explică Bon Jovi, are înţelesuri multiple. Unii pot spune că, odată cu acest album, am întregit cercul. Alţii pot vedea "The Circle" ca pe ceva ce nu se termină niciodată. Eu îl văd că pe ceva greu de realizat şi din care se iese şi mai greu. Cu 5 albume înregistrate în studio în ultimii 10 ani, există cântece pe fiecare album care reprezintă lumea din jurul nostru. Şi cum oamenilor nu le place întodeauna ce văd, încearcă să nu vadă jumătatea goală a paharului. De la noul single "We Weren't Born To Follow" şi până la "When We Were Beautiful", piesele sunt la fel de înălţătoare ca tot ce au scris vreodată Bon Jovi şi Sambora".

8888888


Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More