Se afișează postările cu eticheta clasica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta clasica. Afișați toate postările

luni, 14 aprilie 2014

Georg Friedric Händel




Georg Friedrich Händel ( n. 23 februarie 1685, Halle/Saale - d. 14 aprilie 1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez. A trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie.
Este unicul fiu rămas în viaţă al unui felcer ambiţios, devenit chirurg, Georg Händel, angajat al ducelui de Saxa.
Un om tenace, cu o voinţă de fier, plin de energie, trăsături moştenite de copilul venit pe lume la 23 februarie 1685, la Halle, viitorul „cetăţean al lumii”, cum l-a numit Romain Rolland.
Marcată de talentul precoce deloc încurajat de tatăl său, cel puţin conform legendei cultivate de mulţi biografi, viaţa lui Händel a fost complet diferită de cea a ilustrului său contemporan, Johann Sebastian Bach.
Micul Händel este încredinţat organistului Fr. Zachow, cel mai de seamă muzician al oraşului, pentru a fi instruit în tainele tehnicii muzicale. Pe lângă tehnica clavecinului şi a orgii, acesta îi dezvăluie posibilităţile expresive ale muzicii, imprimându-i note stilistice care vor defini mai târziu stilul său componistic.
În creaţia dascălului său, tânărul Händel a aflat gustul pentru solemn şi triumfal, pentru eroic şi pastoral sau pentru cântul unit cu dansul, amintind de stilul elin.




La 9 ani, Händel improviza la orgă capelei din Weissenfels, uimindu-l, între alţii, pe vestitul organist Johann Philipp Krieger. La 11 ani, micul muzician care transcrisese o mulţime de pagini cu note în caietele sale de studii, apare la Berlin în faţa curţii marelui elector, Frederic I, devenit în 1701 primul rege al Prusiei. Înscris la Universitatea din Halle, Händel face studii juridice, ca şi înaintaşii săi Heinrich Schütz şi Johann Kuhnau. La 17 ani ajunge organist la catedrala din Halle, compune muzică religioasă, partituri pe care avea să le transforme substanţial ulterior. În 1703 îl găsim la Hamburg, după un popas făcut la Hanovra, unde cântă în faţa principelui elector, viitorul rege al Angliei, George I, a cărui figură îi va marca decisiv existenţa. O existenţă poate mult prea agitată, suficient de controversată pentru a da naştere „mitului”........


Händel, „maestrul nostru al tuturor”, cum l-a numit Haydn, „cel mai mare compozitor”, de la care „mai am încă multe de învăţat”, după Beethoven, a fost un risipitor, acumulând, scrie Gérard Pernon, „minuni, îndrăzneli, plagiate, convenţii şi repetiţii”, pasionat de teatru şi de grandios. Admirat mereu, Händel este unul dintre primii muzicieni care au scris pentru marele public, ducând la perfecţiune structuri larg răspândite în practica muzicală a vremii. Ideea, formulată în câteva rânduri în istoria muzicii, mai mult sau mai puţin explicit, e demnă de reţinut şi nu aduce vreun prejudiciu gloriei artistice a „omului-munte”, cum îi ziceau englezii. Händel a reuşit, ca nimeni altul, să se adapteze gustului contemporanilor, mai ales în muzică vocal-simfonică şi, parţial, în cea destinată teatrului liric, fără a face totuşi concesii. Aflat, ca şi Bach, la întretăierea unor estetici contradictorii, Händel a ştiut să împrumute creator de la italieni arta scriiturii vocale, de la germani tehnica familiară a cantatei, de la francezi stilul clavecinistic şi formula operei lullyste, realizând o sinteză a tuturor acestor elemente diverse, o sinteză exprimată elocvent şi, mai ales, personal, o sinteză uşor recognoscibilă.



Opera lui Georg Friedric Händel reprezintă, împreună cu creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Händel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice și interludiilor orchestrale, prin folosirea modulațiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy.
S -a stins din viaţa la Londra, în 14 aprilie 1759.


vineri, 7 martie 2014

Maurice Ravel


  "Am simţit că muzica trebuie să fie emoţională în primul rând şi intelectuală în al doilea rând".


Joseph Maurice Ravel (n. 7 martie 1875, Ciboure - d. 28 decembrie 1937, Paris) a fost un compozitor francez impresionist.
Fiul unui inginer inovator, realizatorul unui motor cu combustie internă şi al unuia dintre primele automobile, Joseph Maurice Ravel începe studiul muzicii la vârsta de şapte ani, cu Charles René.




În anul 1889 este admis la Conservatorul din Paris, unde studiază pianul şi armonia. Ravel nu era un copil minune, la Conservator rămânând timp de şaisprezece ani, o perioadă neobişnuit de lungă. Primele compoziţii le realizează în anul 1893, sub influenţa lui Emmanuel Chabrier şi a lui Erik Satie. În anul 1894 Ravel începe să fie influenţat de muzica lui Debussy. Această influenţă îl va face să dea noi dimensiuni impresionismului. În anul 1897 este primit la clasa de compoziţie a lui Gabriel Faure. Aici îl întâlneşte pe George Enescu cu care se împrieteneşte.
La începutul secolului al XX personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului MauriceRavel s-a impus în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale muzicale cu rafinate sonărități impresioniste și un pronunțat colorit folcloric.



Ravel reînvie spiritul clasic francez în sonatină pentru pian și în suita preclasică "Mormântul lui Couperin". A scris 2 importante cicluri pentru pian : "Oglinzi" și Suita "Gaspard al nopţii". În muzică dramatică a scris o operă bufă într-un act "Ora spaniolă". După modelul lui Schubert a compus 8 valsuri, transformate mai târziu în baletul "Adelaida"sau "Limbajul Florilor". Mai compune suita pentru voce și orchestră "Sheherezada". Cea mai populară creație a sa simfonică este " Boléro" - conceput pe un ritm ostinat care persistă până la sfârșitul lucrării.
Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeași linie melodică ii suprapune succesiv câte un instrument la cvartă și octavă. Rezultatul este persistența accentelor melodiei care la fiecare reluare modificându-se efectul timbrar, crește ca intensitate.


Sedus de muzica orientală compune pentru voce și pian diferite melodii incluse în cicluri :  5 melodii grecești,  2 melodii ebraice, 3 cântece din Madagascar, 3 cântece ale lui Don Quichotte, 7 cântece populare,  ciclul de lieduri "Istoriile Naturale". Ravel ne-a lăsat valoroase lucrări în genul muzicii de cameră : Trio în la minor , Cvartetul de coarde în Fa major, Sonata pentru vioară și pian, Sonata pentru vioară și violoncel, Sonata pentru vioară şi orchestră, Rapsodia - "Tzigane" - de o mare dificultate tehnică cu un caracter strălucitor.

A scris 2 concerte instrumentale : Pian şi Orchestră în Re major pentru mâna stângă, Pian și orchestră în Sol major. Marea sa varietate ritmică izvorește din diferite surse folclorice și din particularităţile dansurilor care l-au inspirat; de la vechea pavană până la ritmurile moderne. Armonia sa tonală cu structuri modale, dinamica și agogica tonală, diversitatea combinațiilor tonale conferă muzicii sale pregnanţă și originalitate astfel încât alături de Debusy, Ravel contribuie la dezvoltarea limbajului muzical modern din prima jumătate a secolului XX.




Între anii 1928 şi 1931 nu mai compune şi  efectuează un lung turneu în SUA şi Canada, unde asistă şi interpretează câteva lucrări proprii şi primeşte titlul de "Doctor honoris causa" al Universităţii din Oxford. Aici l-a cunoscut pe George Gershwin, a ascultat multă muzică jazz şi a încorporat-o în muzică sa, împreună cu alte procedee specifice americane. Spunea că a încercat să compună lucrarea "Copilul şi vrăjitoriile", "în stilul operetei americane". Partea lentă din Sonata lui pentru pian şi vioară se numeşte "Blues", iar muzica jazz îşi face resimţită prezenţa în Concertul în sol major. Era un muzician simplu şi pur, care lucra direct cu materialele muzicii şi, spre deosebire de mulţi alţi contemporani de-ai săi, n-a elaborat nici un fel de teorii despre muzică şi nici nu s-a implicat în diversele orientări estetice.




Încă din 1927 Ravel se plângea de oboseală progresivă şi, deşi i se recomandase un repaus de un an,  ignoră sfatul medicilor şi scrie celebrul Boléro (1928).
În anii următori starea compozitorului se agravează, apar probleme de coordonare motorie, defecte de mişcare a globilor oculari şi probleme de limbaj.
În lucrarea “Neurological Disorders în Famous Artists” ( 2005), există un studiu despre compozitor, semnat Erick Baeck, în care autorul spune că Ravel ar fi suferit de o „boală neurologică progresivă presenilă care i-a anihilat creativitatea în ultimii ani ai vieţii“. Supus unei operaţii pe creier la 17 decembrie 1937, în urma unei suspiciuni de hidrocefalie, pacientul nu îşi mai revine şi moare pe 28 decembrie 1937.





sâmbătă, 1 martie 2014

Frédéric Chopin


Frédéric Chopin (n. 1 martie 1810, Żelazowa Wola — d. 17 octombrie 1849, Paris) a fost un compozitor polonez din perioada romantismului. Este considerat drept unul dintre cei mai prolifici și influenți compozitori de muzică pentru pian.






Chopin s-a născut în satul Żelazowa Wola, ca fiu al unei poloneze și al unui expatriat francez. Deși considerat un copil minune în țara natală, Chopin pleacă la vârsta de 20 de ani către Paris. În capitala franceză își consolidează reputația că interpret, profesor și compozitor, adoptând totodată numele de „Frédéric-François”. În perioada 1837 – 1847 are o relație tumultoasă cu scriitoarea franceză George Sand (pe numele adevărat Amantine-Aurore-Lucile Dupin). Cuplul are o apropiată relație de prietenie cu pictorul francez Delacroix, autor al unui portret al celor doi. Trece în neființă la vârsta de 39 de ani cu diagnosticul de tuberculoză pulmonară, întreaga viață fiindu-i măcinată de sănătatea sa precară.


Viaţa muzicală a Varşoviei l-a ajutat să îşi dezvolte de timpuriu o cultură muzicală bogată. În 1831, a plecat din Polonia spre Viena, în final ajungând la Paris, unde şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii. În Franţa, Chopin a avut ocazia de a-i cunoaşte pe mulţi compozitori şi artişti contemporani, printre care se aflau Liszt, Berlioz, Meyerbeer, Bellini, Balzac, Heine, Victor Hugo şi Schumann.



Pianul se regăsește pe tot parcursul operei sale, de cele mai multe ori purtând chiar un rol exclusiv, iar compozițiile sale sunt considerate culmile repertoriului pentru acest instrument. Deși muzica să se încadrează în rândul celor mai pretențioase opere în privința tehnicității, stilul lui Chopin iese în evidență prin profunzimea nuanței și a expresivității, și nu doar prin complexitatea tehnică.


El inventează forme muzicale precum baladă, însă cele mai signifiante inovații sub semnătura să privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturnă și preludiul. Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzică clasică a secolului XIX. În plus, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzică sa; mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii clasice naționaliste poloneze.


Deşi viaţa sa a fost atât de scurtă, a lăsat în urmă contemporanilor sai şi generaţiilor viitoare piese de o rară sensibilitate şi frumuseţe. Celebrele Nocturne sunt capodopere muzicale mult admirate de melomanii din lumea întreagă.
În memoria geniului lui Frédéric Chopin, capitala Varșovia găzduiește la fiecare cinci ani Concursul Internațional de Pian Frederick Chopin.





vineri, 28 februarie 2014

Pentru " prietenii " mei de dreapta xenofobi ...

Pentru " prietenii" de dreapta xenofobi : 




Se pare ca naționalismul apare între multi dintre "prietenii "mei de dreapta Sa fiu bine înțeles nu iau apărarea unora din conducerea udmr , dar nu pot fi indiferent la ipocrizia voastră in care v-ati apucat sa faceți mișto și sa puneți sub aceeasi pălărie toți maghiarii ( nu sunt de acord cu susținerea data socialiștilor ) ... desigur maghiarii adică noi am fost buni atunci la referendum când am boicotat demiterea președintelui sau am fost buni atunci când a guvernat alături de pdl , programul rabla a fost bun , cardul de sănătate a fost bun și multe altele când este vorba de păduri verestoy este vinovat pentru toate pădurile tăiate ( ca si cum printre romani nu au fost care au tăiat pădurile ...sa nu fiu greșit înțeles nu ii iau apărarea ) ... Cea ce faceți arata nesimțire grobiana si ma face sa nu mai votez niciodată nimic ...au greșit capii formațiunii este una si sa va bateți joc de toți maghiarii este alta PUNCT 

PS. Cui nu ii convine sa ma scoată din lista de prieteni .


Si acum cu dedicație : 


Princesses Of Violin


 

 Edvin Marton


 

 Mága Zoltán


 

 Bond 


 


Si la final : 


joi, 27 februarie 2014

Marin Constantin



„Viaţa este doar arta dedicată semenilor mei de pe pământul pe care m-am născut. Ca artist, nu-ţi mai aparţii“.

Constantin Marin (n. 27 februarie 1925, Urleta, Prahova - d. 1 ianuarie 2011, București) a fost un muzician, compozitor și dirijor de ansamblu coral român, fondator, dirijor și director pe viață al Corului Național de Cameră Madrigal. A fost un specialist renumit în muzică renascentistă, cântul gregorian și baroc, precum și muzica tradițională românească. Activitatea sa a fost apreciată entuziast de critici muzicali din întreaga lume, fiind distins cu numeroase premii și distincții interne și internaționale.



A absolvit Facultatea de Pedagogie Muzicală (secția Dirijat Coral) a Conservatorului de Muzică din București (1944-1949) studiind cu Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie), Vasile Popovici (istoria muzicii), Florin Eftimescu (pian), Ștefan Popescu (cor), Teodora Stroescu (canto) și Facultatea de Pedagogie, Psihologie și Filozofie a Universității din București (1945-1949), sub îndrumarea profesorilor G.G. Antonescu, Mircea Florian, Dimitrie Guşti, Mihail Ralea, Tudor Vianu. A obținut titlul de doctor în muzicologie (1985).




Compozitor și dirijor, Constantin Marin a pus bazele corului Madrigal în 1963, fiind un specialist renumit în muzică renascentistă, cântul gregorian și baroc precum și muzica tradițională românească.

„Sunt om al unui singur vis: să înfiinţez o formaţie de corişti selecţionaţi de mine, cu care să creez o sonoritate corală cu un repertoriu fundamentat pe preclasicismul universal şi să dispun de libertatea de a-l prezenta publicului iubitor de muzică“.

S-a dedicat muzicii, debutând ca dirijor de coruri studențești și de amatori precum Corul Universității și Corul Sindicatului Învățământ din București (1949-1951). A fost asistent la Facultatea de Filosofie din București (1948-1952). Din 1954 a fost șeful sectorului muzical în Casa Centrală a Creației Populare (1954-1955), director general, dirijor al Ansamblului UTC din România (1951-1974), director adjunct al Direcției muzicii din Ministerul Culturii (1960-1965), apoi profesor la catedra de dirijat de cor la Conservator (din 1960, iar în ultimii ani profesor consultant). Între 1966-1969 a fost directorul general al Operei Române.



Maestrul Constantin Marin a fost membru al Uniunii Compozitorilor (din 1956), fiind autorul multor piese corale. A fost fondator al Corului Universității din București (1948), Capelei Corale "Gheorghe Cucu" (1958), Corului Național de Cameră Madrigal (1963).

A fost dirijor și director pe viață al Corului Național de cameră Madrigal. Din 7 iulie 1963, când a avut loc primul concert, până la concertul de adio din 1999, a fost dirijorul Corului „Madrigal” al Conservatorului București, un ansamblu de excepție, care s-a făcut cunoscut prin numeroase turnee întreprinse de-a lungul anilor în toată lumea. A susținut peste 3.500 de concerte în țară și în lume, în festivaluri: George Enescu (România), Bordeaux (Franța), Viena (Austria), Handel (Germania), UNICEF (Franța), Toamna Varșoviană (Polonia, Anul Marcian (Veneția, Italia), Primăvara la Praga (Cehia), Musica Antiqua Europae Orientalis (Polonia, Ohridsko Leto și Belef (Belgrad), Olanda etc.

                                                           Costume de stradă pentru primul turneu de peste hotare (1964)

A înregistrat zece discuri sub genericul „Arta construcției și interpretării corale” (comandă Columbia, SUA), CD-uri și DVD-uri cu Madrigal, filme documentare.




O iubire care a rezistat 57 de ani:Marin Constantin şi Bernanda Marin

 „Este pavăza vieţii mele din anii tinereţii, a făcut toate sacrificiile imaginabile pentru viaţa, cariera, liniştea mea şi a copiilor".


 

Contribuția în domeniul muzicii corale, ca dirijor și compozitor, i-a fost recunoscută prin premii și distincții: premii la Concursul internațional al Festivalului Mondial al Tineretului (București -1953, Moscova -1957, Viena -1959), Premiul Criticii Muzicale Germane (Germania, 1971), „Îl Sagitario d'Oro” (Italia, 1976), Diploma de onoare și Premiul „Grand Due Adolf” (Luxembourg, 1979), Premiul excepțional A.T.M. (1983) pentru tratatul „Arta construcției și interpretării corale” (1983), titlul de „Goodwill Ambasador UNESCO'” (1992), titlul „Omul Internațional al Anului” (1990, 1992, 1994), titlul de „Doctor Honoris Causa” al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1994), „Crucea Patriarhală a Sf. Sinod” din România (2000), Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (2000), Premiul pentru „Vocația măiestriei artistice”, oferit de Fundația Balcanii și Europa (2006). Pentru întreaga activitate este menționat în prestigiosul „The New Grove Dictionary of Music and Musicians”.

luni, 27 ianuarie 2014

"Ador arta......



"Ador arta... când sunt singur cu notele mele muzicale, inima îmi tresare şi ochii îmi lăcrimează, şi emoţiile şi bucuriile pe care le trăiesc sunt prea mult de îndurat." (Verdi)













<

duminică, 27 octombrie 2013

Niccolò Paganini

Niccolò Paganini (n. Genova, 27 octombrie 1782 - d. Nişă, 27 mai 1840) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfecte. Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata "Orchestră Națională" din Lucca.


Niccolò Paganini (n. Genova, 27 octombrie 1782 - d. Nişă, 27 mai 1840) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfecte. Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata "Orchestră Națională" din Lucca. Din cauza dificultăților materiale prin care trecea orașul, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Bacchiocchi, care, în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestră de cameră a Curții, ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț și să dirijeze spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca, și a început o viață de turnee.


miercuri, 2 octombrie 2013

Ciprian Porumbescu - s–a născut 1853 - 2 octombrie

Ciprian Porumbescu; născut Ciprian Golembiovski (n. 14 octombrie 1853Șipotele SuceveiBucovina - d. 6 iunie 1883[1],Stupca, azi Ciprian Porumbescujudețul Suceava) a fost un compozitor român.

Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Iraclie Golembiovski (Golemb, Galamb=porumbei), acesta din urmă își schimbă numele de familie în Porumbescu în 1881.



A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn. În această perioadă îl frecventează, la Viena, pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care se perfecționează, în particular, la teoria muzicii. [2] Între 1873 și1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți.

A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioară si orchestră” op. 29, opereta „Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).
În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național „Hymni i Flamurit”. De asemenea, a scris și melodia fostului imn al României, Trei culori.
A murit la 29 de ani în Stupca, acum acest sat fiind numit în onoarea sa Ciprian Porumbescu.



În 1972-1973, regretatul regizor de film Gheorghe Vitanidis a realizat un foarte popular film artistic[3] de lung metraj pentru ecran panoramic, în două serii cu Vlad Rădescu, debutând în rolul marelui compozitor și patriot.
Ciprian Porumbescu se naște la 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei, într-o casă modestă de țară, ca fiu al Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovski. Viitorul compozitor va utiliza la început numele de Golembiovski, apoi, pentru o perioadă Golembiovski-Porumbescu și mai apoi, Porumbescu.
Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde conduce corul Societății Culturale „Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivități, alături de Mihai EminescuIoan SlaviciA.D. XenopolNicolae Teclu și alții, participă și tânărul Ciprian Porumbescu, uimind asistența cu minunatul său cântec de vioară.
Apoi, cu ocazia unei burse, își continuă studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. Aici va scoate, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii - Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen din literatura noastră.
După această perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou”, piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an, opereta este montată și la Oravița.
Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politică, timp în care a scris piesele sale cele mai valoroase. Printre lucrările sale se numără „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostașilor români” și altele.
Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.
Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii Sfântul Dumitru. El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul SV-IV-m-B-05697[4] Întreaga sa creație muzicală se încadrează în sfera curentului romantic; manifestând în totalitate elemente tehnice și de expresivitate ale acestui curent. În lucrările sale, Porumbescu inserează tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care afișează o serie de trăiri personale, gânduri și idei, ce doar în acest mod pot fi auzite.

joi, 26 septembrie 2013

Béla Viktor János Bartók decedat 26 septembrie 1945

Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Nagyszentmiklós, azi: Sânnicolau Mare, d. 26 septembrie 1945, New York) a fost un compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai muzicii moderne.

Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical. În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă perioadă (1940-1941), a lucrat pe lângă "Columbia University" și ca profesor de muzică în New York, având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie pe 26 septembrie 1945 în New York.

În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard Wagner, Franz Liszt și Claude Debussy. În poemul sinfonic "Kossuth" (1904) se recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss. Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani. În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească, croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.
Béla Bartók a fost un excelent pianist și a compus mai multe lucrări în scop pedagogic, ca "Microcosmos" (1935), cuprinzând 153 piese pentru pian cu grade de dificultate crescândă. Cele șase cvartete de coarde sunt considerate unele din cele mai importante compoziții ale genului.

În 1924, Societatea Compozitorilor Români organizează un concert dedicat aproape în intregime operelor lui Bela Bartok, ocazie cu care Enescu cântă, acompaniat la pian de Bartok însuși, Sonata a II-a pentru vioară și pian a acestuia. Doi ani mai târziu, compozitorul maghiar revine la București ca pianist solist in propria Rapsodie pentru pian si orchestră - lucrare de debut - dar stârneste interes și prin alte două opus-uri pianistice ale sale, expresionistul „Allegro barbaro” și „Dansurile românești”, oferite ca supliment în același concert.

"Allegro barbaro" pentru pian (1911)
"Dansuri populare românești" pentru pian (1915, prelucrate mai târziu pentru orchestră)
Opera "Castelul lui Barbă Albastră" (1911)
"Prințul cioplit din lemn", piesă de balet (1914-1916)
"Mandarinul Miraculos", balet (1919)
6 Cvartete pentru instrumente de coarde (1908, 1915-1917, 1927, 1928, 1934 și 1939)
Trei concerte pentru pian și orchestră (1926, 1931 și 1945)
Muzică pentru instrumente de coarde, percuție și celestă (1937)
Concert pentru orchestră (1943)
Concert pentru vioară și orchestră (1943) - executat în primă audiție de Yehudi Menuhin
Muzică pentru două piane și instrumente de percuție (1937)
Concert pentru violă și orchestră (1945), definitivat de Tibor Serly.


duminică, 8 septembrie 2013

Muzica clasica ... pagina principala


Clasica  aici :                                                 

Videoclipurile, filmele şi fişierele media (avi, mov, flv, mpg, mpeg, dvix, mp3, mp4, torrent, ipod, psp) nu sunt încărcate sau găzduite de Vocea României Libere TNG . Acest blog conţine numai linkuri către alte site-uri de pe internet şi nu este responsabil pentru acurateţe, copyright, legalitate, decenţă sau alte aspecte din conţinutul linkurilor de la alte site-uri.
Pentru aspecte privind partea legală, rugăm contactaţi deţinătorii/site-ul gazdă al fişierelor media.

Apăsând pe titlurile de deasupra imaginilor veți putea vedea și asculta  . 



Clasica  aici :                                                 



========================================

 George Enescu











========================================


Richard Strauss














========================================

Va urma ........

========================================

Richard Strauss decedat 8 septembrie 1949

Richard Strauss (n. 11 iunie 1864München – d. 8 septembrie 1949Garmisch-Partenkirchen) a fost compozitor și dirijor german, strălucit reprezentant al muzicii cu program. I-a urmat ca dirijor lui Hans von Büllow la conducerea orchestrei dinMeiningen. A dirijat la operele din BerlinMünchenViena .





    Richard Strauss, compozitor german cunoscut îndeosebi pentru poemele simfonice, opere, dar mai ales pentru activitatea strălucită că dirijor, a moştenit instinctele muzicale de la tatăl său, Franz Strauss. Acesta cânta la corn în cadrul orchestrei Operei din Munchen şi participase la premiera mondială operelor "Tristan şi Isolda" şi "Maeştrii cântăreţi". Era cel mai celebru cântăreţ din corn din Germania. De asemenea compunea şi muzică, aprecierile sale îndreptându-se spre Mendelssohn şi Schumann. Franz Strauss şi-a hrănit fiul cu o muzică foarte conservatoare, care şi-a pus pecetea asupra compoziţiilor de tinereţe ale lui Richard. Îşi va trimite fiul la gimnaziul din Munchen, unde acesta va primi o cultură generală solidă.

       După absolvirea gimnaziului, în 1882, Strauss se va înscrie la Universitatea din Munchen. A petrecut ceva timp la Berlin, unde s-a plimbat şi a cântat la pian la seratele muzicale. Aici l-a cunoscut pe Hâns von Bulow, care i-a programat spre ascultare "Serenadă pentru suflători în mi bemol", în interpretarea orchestrei din Meiningen. Acesta audiţie îl va îndemna să-şi dirijeze propria partitură în oraşul său natal, Munchen. Astfel, Strauss va porni pe drumul unui compozitor de factură academică.

       În orchestră de la Meiningen va face cunoştinţă cu Alexander Ritter, compozitor şi violonist, care îl va apropia de muzica lui Berlioz, Liszt şi Wagner. Ritter a fost cel care l-a convins pe Strauss să renunţe la stilul conservator din tinereţe şi să înceapă a compune poeme simfonice. Tot el l-a introdus pe Strauss în lumea eseurilor muzicale ale lui Wagner şi a scrierilor lui Schopenhauer. Prima cotitură în muzică lui Strauss s-a produs în anul 1889, odată cu premiera poemului "Don Juan". Acesta a fost partitura care i-a făcut pe toţi să recunoască în Strauss pe urmaşul firesc al lui Liszt şi, până la un anumit punct, al lui Wagner. "Don Juan" a fost urmată de o serie de poeme simfonice care i-au asaltat pe europeni: "Tod und Verklarung" ("Moarte şi transfigurare" - 1890), "Till Eulenspiegels lustige Streiche" ("Năzbâtiile vesele ale lui Till Buhoglinda - 1895), "Also sprach Zarathustra" ("Aşa grăit-a Zarathustra" - 1896), "Don Quijote" (1898), "Ein Heldenleben" ("O viaţă de erou" - 1899), "Sinfonia domestică" (1904).

       Fiecare din aceste poeme simfonice l-a depăşit pe precentul sub aspectul amplorii şi caracterului senzaţional. Primele cinci sunt considerate a fi cele mai apreciate. Ultimul poem, "Eine Alpensinfonie" ("Simfonia Alpilor"), din 1915, a fost un eşec. Pe măsură ce Strauss s-a afirmat în calitate de compozitor, a crescut şi reputaţia lui că dirijor. În anul 1898 i-a urmat lui Felix Weingartner la conducerea Operei Regale din Berlin, post pe care l-a ocupta până în 1918, când a devenit co-director al Operei din Viena. În această perioadă a compus operele de factură wagneriana "Guntram" (1894) şi "Feuersnot" ("Pericol de incendiu" – 1901), considerate de critică muzicală drept eşecuri. Abia în anul 1905, odată cu premiera operei "Salomeea" (după o piesă a lui Oscar Wilde) Strauss a reuşit să creeze o lucrare care a electrizat publicul aşa cum făcuseră poemele simfonice. Urmează în 1908, "Electra" (tragedie scrisă de Sofocle) cu care Strauss părăseşte turnul de fildeş postromantic pentru a da bătălia cu un nou gen de armonie, un gen nou şi puternic de melodie şi un stil progresist care prefigura aventuri de avengura şi mai mare. Ambele opere, au fost şi rămân, în mare măsură, nişte lucrări şocante, două dintre cele mai provocatoare creaţii operistice ale secolului. "Electra" l-a apropiat pe Strauss de Hugo von Hofmannshal, cu care va colabora timp de aproape douăzeci şi cinci de ani, realizând "Der Rosenkavalier" ("Cavalerul Rozelor" - 1911), prima variantă a "Ariadne auf Naxon" ("Ariadnei din Naxon - 1912; "Ariadna din Naxon" revizuita - 1916), "Die Frau ohne Schatten" ("Femeia fără umbră" - 1919), "Intermezzo" (1923), "Die agyptishe Helena" ("Elena din Egipt" - 1927) şi "Arabella" (1932). Între timp la putere veniseră naziştii, iar Strauss a fost numit preşedinte al Reichmusikkammer. 

       Fiind un oportunist amoral şi apolitic, care nu vroia decât să fie lăsat în pace să scrie muzică, el apelează la serviciile unui libretist evreu, Ştefan Zweig, stârnind furia naziştilor. Acesta va scrie libretele pentru "Die schweigsame Frau" ("Femeia tăcută" - 1934), iar pentru "Friedenstag" ("Ziua păcii" - 1938), şi "Daphne" (1938), Ştefan Zweig va colabora cu Joseph Gregor.

vineri, 6 septembrie 2013

Muzica ... pagina principala

Muzica pe categorii , mai jos :
Videoclipurile, filmele şi fişierele media (avi, mov, flv, mpg, mpeg, dvix, mp3, mp4, torrent, ipod, psp) nu sunt încărcate sau găzduite de Vocea României Libere TNG . Acest blog conţine numai linkuri către alte site-uri de pe internet şi nu este responsabil pentru acurateţe, copyright, legalitate, decenţă sau alte aspecte din conţinutul linkurilor de la alte site-uri.
Pentru aspecte privind partea legală, rugăm contactaţi deţinătorii/site-ul gazdă al fişierelor media.

Apăsând pe titlurile de deasupra imaginilor veți putea vedea și asculta  . 


Diverse aici :                                                 

========================================

”The Wall”










========================================

„OPERA DE TREI PARALE” DUPĂ Bertolt Brecht Three Penny Opera










========================================

"Because We Believe"










========================================

"Dragoste la prima vedere"










========================================


Va urma ........

========================================

========================================
========================================


Artisti aici :                                                 

========================================

Andre Rieu album 1









========================================

Phil Collins









========================================

Michael Jackson









========================================

Omega









========================================

Florian Pittis









========================================

 George Enescu









========================================


Dan Spătaru



















========================================

Cristian Pațurcă




















========================================


ELLA MAE MORSE















========================================

Modern Talking


















========================================

Vali Sterian























========================================


Julio Iglesias























========================================

Va urma ........

========================================

========================================
========================================


Pop  aici :                                                 

========================================


Regele muzicii pop










========================================

Queen










========================================


Va urma ........

========================================

========================================
========================================

Rock  aici :                                                 

========================================

Omega












========================================


Va urma ........

========================================

========================================
========================================

Clasica  aici :                                                 

========================================

 George Enescu











========================================


Richard Strauss














========================================


Va urma ........

========================================

========================================
========================================

Jazz  aici :                                                 

========================================


ELLA MAE MORSE















========================================

Va urma ........

========================================

========================================
========================================

Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More