Se afișează postările cu eticheta capitalism. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta capitalism. Afișați toate postările

marți, 16 decembrie 2014

25 de ani de la căderea comunismului.


NOI SUNTEM POPORUL!

Au trecut 25 de ani de la prăbușirea comunismului? 25 de la căderea lui Nicolae Ceaușescu? Când și cum au trecut? De necrezut, dar au trecut! Copiii anului 1989 nu mai știu prea multe nici despre comunism și nici despre Nicolae Ceaușescu. E normal și e bine așa. E dreptul lor să nu știe. Au alte griji. Cei mai mulți au devenit deja părinți și și-au făcut părinții bunici! Construiesc sau trăiesc capitalismul. Sau trăiesc doar într-o caricatură de capitalism, asezonat cu infractori economici moșteniți din fosta nomenclatuară și din fosta securitate.

Acum 25 de ani, în 1989, în timp ce liderii celorlalte țări comuniste europene cădeau rând pe rând, ca popicele, sub efectul undelor de șoc stârnite de glasnostiul și perestroika de la Moscova, al nostru cel mai bun fiu al poporului, Nicoale Ceaușescu, susținea că Romania nu se va întoarce la capitalism nici “când va face plopul pere și răchita micșunele”. În mai puțin de șase lunii, studenții atârnaseră, în derâdere, pere în copacii din București. Câteva aveau să cadă și să-l găsească sub formă de gloanțe lângă un zid din Târgoviște, condamnat de proprii lui tovarăși de drum. Unul dintre ei, Ion Iliescu, și el fiu devotat al clasei muncitoare, avea să-l moștenească. Și deși atunci credea că ar fi vorba de o pasageră întinare a idealurilor socialismului științific, el, comunistul de omenie, ceva mai omenos ca Nicolae Ceaușescu, punea umărul la reinstaurarea capitalismului în România. Om fără noroc, capitalismul inspirat de el avea să fie unul de cumetrie. O cumetrie a corupției fără frontiere. Și fără rușine.

Însă anul 1989, cu răsturnările care au marcat decisiv secolul 20, era fructul spectaculos al celor aproape cinci decenii de convulsii de după al doilea război mondial, cu înfruntarea est-vest, democrație versus dictatură, cu momentele dramatice care au fost revolta de la Berlin, revoluția de la Budapesta, zidul Berlinului, primăvara de la Praga. S-au adăugat, spre sfârșitul intervalului, întâlnirea istoriei cu patru personalități de calibru, un lider politic, președintele american, Ronald Reagan, un lider spiritual, prelatul polonez Karol Wojtyla, devenit papa Ioan Paul al II-lea, un om de acțiune, electricianul polonez Lech Walesa, liderul sindicatului Solidaritatea și un comunist, reformator fără noroc, Mihail Gorbaciov. Sub acțiunea concertată a acestor patru personalități, istoria s-a accelerat, n-a mai avut răbdare. Comunismul, deja un colos cu picioare de lut, putred în interior și necompetitiv economic, s-a prăbușit sub propria-i neputință. Incapabil să se reformeze, a căzut și la proba transparenței. Trebuiesc adăugate aici două detalii, deloc nesemnificative: tratatul de la Helsinki, care a introdus conceptul de drepturile omului, și de respectare a lor, în raporturile de coexistență pașnice dintre cele două sisteme, înclusiv în relațiile economice și, undeva în fundal, existența a două posturi de radio, Liberatatea și Europa liberă. Considerate instrumente ale războiului rece la început, cele două posturi de radio au devenit în timp surse alternative și, mai ales, credibile de informații pentru lumea de dincolo de cortina de fier, ținând la curent milioane de oamni nu numai cu ceea ce se întâmplă în lume, dar și în lagărul comunist și în propriile lor țări.

De la Europa liberă au auzit românii de sindicatul Solidaritatea. Tot de acolo au aflat sloganul manifestanților est-germani timișorenii care au ieșit primii în stradă în decembrie 89. Era simplu. Noi suntem poporul! Așa l-a aflat și Nicolae Ceaușescu. Dar prea târziu. (autor : Neculai Constantin Munteanu)

miercuri, 23 octombrie 2013

joaca de-a democrația , un nou rău mai mic ...dar pierdut


Acum că am ajuns la momentul în care dRagnea ajunge sfânt şi învie morţii, nu mă mai miră că dreapta face ce spune capitalistul stânga. De ce să mă mire că văd pe reţelele sociale prieteni de dreapta care susţin Roşia Montana fără echivoc, ei văd că acest sistem politic pe care îl laudă şi îi spun democraţie (la noi până şi democraţia exact ca şi comunismul încet devine o utopie), ei văd acest sistem corupt până în măduva oaselor ca recuperabil şi aşa cum am mai spus în cea cea am scris în: Compromisuri... democrația mascată... stânga și dreapta de fațadă, accepta un nou rău mai mic care desigur va fi un rău pierdut.
joaca de-a democrația

Joacă de-a politica în interesul poporului, devine şi ea doar un mit pentru popor. Iată că ni se arată pe faţă, ca ei joacă interese, ni se arată, că nu americanii, nici ruşii duc de râpă o ţară. E simplu şi se vede cu ochiul liber cei ce distrug sunt politicienii aleşi de însuşi ei... ei vând interesele poporului pe bani mărunţi şi câţiva arginţi. Desigur se va spune... Mă tu eşti din ăia care spun..." NU NE VINDEM ŢARĂ "... hai că mă faceţi că râd... Păi ce nu e cert? Ei o vând oricum... şi vor trăi liniştiţi fără probleme chiar dacă mai intră un an doi... la bulău.. în vacanţă.

Deci sfântul dRagnea în timp ce se rugă ca piosul pOnta să reuşească la oraş (în America), sufleca din mâini şi aşteaptă investitorii... de în curând din baroni vor ajunge regi... hai mă păi şi ţiganii au o mulţime de regi... Ei politicienii de ce să nu aibă? Piosul pOnta s-a dus să facă afaceri desigur semnalul este luat şi "capitaliştii şpăgar " vor venii... da cei şpăgar ca cei care concep afacerile bazate pe predictibilitate şi legi nu pot veni... pentru că aceia se interesează de dinainte îşi trimit propriile "servicii "şi se interesează. Ei nu vin doar să vină. Acum piosul este nerăbdător să vină acasă şi v-a veni iar... duminica v-a da ordin lui stroe să scoată tunurile de apă şi fumigenele... gata circulaţia trebuie să fie liberă... eventual mai aduce vreo 10 000 de "mineri activişti " şi da drumul la o nouă mineriada... nu pe media şi internet cum o face de câteva săptămâni... acum o vor face în stradă.

Capitalism, comunism socialism, democraţie... utopii la noi în România. Romanul accepta biciul sta şi rabda... şi primeşte pe spinare din ce în ce... mai mult. La noi e feudalism... nici vorbă de democraţie. Iobagii trebuie să tacă dacă nu stăpânul îşi pune arendaşii să scoată biciul. Iar iobagul sta şi se uită şi spune..."păi eu ce să fac? " .

Hai că mâine vor ieşi după ora 18 în Piaţa Victoriei iar vreo 20...30 de "viteji "... care în afară de o poză în grup nu vor reuşi nimic. Ei da desigur au ieşit şi săptămâna trecută şi de la 300 au ajuns la 20... şi ei tot mai spera la victorie. I-am sprijinit şi în acelaşi timp le-am dat nişte sfaturi la un articol scris odată cu promovarea: Salvarea statului de drept și recuperarea demnității naționale. Miting de protest (câteva sfaturi)
Desigur ei au dat like la articol... dar parcă văd că nici nu l-au citit... Nu voi mai face reclamă la aceste proteste... consider că sunt pierdere de timp . Mai mult decât pierdere de timp... prin faptul că ignora organizarea, fac mai mult rău decât bine. De ce?, veți spune ... simplu... demoralizează prin însăşi prezenţa mică, fac în aşa fel ca oamenii să ia în derâdere aceste proteste, unii; ... iar alţii să nu participe pentru motivul că cei care au acelaşi dorinţe văd nereuşita. Ei da şi mai arata că dreaptă nu se ştie organiza...
Probabil veţi fi supăraţi pe mine dar asta este realitatea , sau organizați-va ... sau stați acasă asa nu realizați nimic 

marți, 1 octombrie 2013

va veni o vreme când ...



Va veni o vreme când:

- Mult Iubitul lor Conducător (îi voi spune MIC pe parcursul postării) va putea răsufla uşurat şi nu va mai trebui să mintă.
Ca şi marii generali el MIC anul trecut şi-a pus o tresă de victorie o medalie , da era Avocatul poporului, a durat un an şi iată că îşi atinge ţelul şi acum că a întors votul în CCR pentru marea adunare naţională a USL si pune ca tresa si CCR-ul . Poate dormi liniştit în 2014 va putea fi ales cu un cvorum de 20 la sută... nu va mai fi nevoie nici de lege votată în parlament. Va dă simplu o ordonanţă de urgenţă şi asta va deveni lege. Asta tot pentru că ne plângem că el nu are curaj şi nu a dat OG pe Roşia Montana.

Va veni o vreme când:

- Va pune la butoniera şi strada. Presa a puso deja ea îi transmite toate realizările şi toate scandalurile şi arata doar ce trebuie... ce le este dat direct sau indirect scăpat de surse. Chiar dacă marea parte a străzii care este săracă va vui şi vă bombănii, ea transmite doar nemulţumirea celor cu posibilităţi şi celor care au interese.

Va veni o vreme când:

 - ONG-urile vor fi doar cele admise de partid decridibilizarea lor este începută. Vor trăi şi vor putea exista doar cele care sunt admise de MIC. Se vor constituii comisii de anchetă în CLĂDIRE POPORULUI şi îşi vor discuta felia de tort şi atitudinea pozitivă în funcţie de proporţii.

Va veni o vreme când:

- Procuratura va lua de pe străzi pe cei mulţi care se opun viitorului lor luminos spre Capitalism... că doar prea să strigat JOS Comunismul sa că ei vor îndeplini voinţa Capitaliştilor de carton şi de partid. Cei puţini, condamnaţi şi victime ale regimului dar îmbogăţit cu multe zeci, sute şi mi de miliarde de pe urma celor 23 de ani de distrugere a ţării vor scăpa de dosare şi condamnări şi vor fi despăgubiţi cu noi afaceri şi noi ordine şi distincţii la nivel înalt.

Va veni o vreme când:

Cei trecuţi peste 45 de ani care nu îşi vor mai găsi locuri de muncă pentru că sunt pretenţioşi şi vor salarii decente conform competenţei vor fi eutanasiaţi. Nu va mai fi nevoie de specialişti autohtoni în multinaţionale, va fi nevoie de roboţi tineri care să muncească pe bani de subzistenţă, specialiştii îi vor aduce de la întreprinderea mama.
De asemenea vor fi eutanasiaţi şi bătrânii peste 65 de ani pentru a nu fi o povară pe bugetul de stat. Vor scoate capitolul pensii de la cheltuieli.

Va veni o vreme când:

Vom merge în excursii la munte cu măştile de gaze şi ne vom bucura din plin de peisajul selenar al României. Vom avea Marile Canioane ale României în toată ţara atât la munte cât şi la câmpie. Ei aleşii vor merge în delta care va fi spaţiu admis doar MIC-ilor clonaţi în şcolile şi facultăţile de partid Care nu se vor mai numi Ştefan Gheorghiu.

Va veni o vreme când:

- Cei care vor avea o spitalizare mai lungă de o săptămână vor fi eutanasiaţi pentru a reduce povara de pe bugetul de stat.

VA VENI O VREME CÂND:

Atunci când a strâns toate tresele deasupra inimii iubitoare de bani și putere : 

COREEA DE NORD VA TRIMITE LA SPECIALIZARE LA NOI ÎN ROMÂNIA VIITORII LOR CONDUCĂTORI. EI VOR LUA LECŢII DE LA MIC ŞI TOVARĂŞII LOR.


luni, 9 septembrie 2013

Capitalismul








CAPITALISM s. n. Mod de producție bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, în care toate produsele iau forma de marfă și în care însăși forța de muncă se vinde și se cumpără ca o marfă. – Fr. capitalisme.


Capitalismul
este un sistem economic care se distinge prin proprietatea privată asupra factorilor de producție, precum și prin urmărirea profitului, în general pe o piață competitivă. Într-un sistem capitalist venitul provine din cel puţin două surse: profit și salarii. În anumite contexte, venitul realizat prin deținerea de resurse naturale sub forma chiriilor este privit ca o a treia sursă de venit, distinctă de profit și salarii.
Profitul este ceea ce se obține în urma deținerii controlului asupra mijloacelor de producție de către cei care dețin capitalul. Deseori profitul este folosit pentru dezvoltarea afacerii, ceea ce duce la crearea mai multor locuri de muncă și la creșterea economiei. Salariile sunt primite de către salariați (cei care oferă servicii firmelor, dar nu sunt proprietari). Salariații își primesc salariul conform contractului de muncă, indiferent dacă firma are profit sau pierdere. Nu există o definiție general acceptată a noțiunii de capitalism. Totuși, este general acceptat faptul că proprietatea privată asupra factorilor de producție, crearea de bunuri și servicii pentru obținerea profitului și prețurile și salariile sunt elemente care definesc capitalismul. Uneori capitalismul este definit ca fiind sistemul în care toți factorii de producție se află în proprietate privată. Alteori este folosită o definiție conform căreia doar marea majoritate se află în proprietate privată, dar acest tip de economie este privit de unii economiști ca fiind o economie mixtă.

Michel Albert, fost preşedinte al Asigurărilor Generale ale Franţei, un fin observator,  remarcă faptul că instaurarea capitalismului într - o ţară nu este, fireşte, suficientă pentru ca ţara respectivă să se înscrie pe calea dezvoltării economiei. Mai este nevoie şi de un minimum de reguli şi, deci, de un stat eficient şi necorupt.
Capitalismul, adică libera stabilire a preţurilor pe piaţă şi libera proprietate asupra mijloacelor de producţie  nu exclude existenta săracilor. Capitalismul are drept principiu de baza concurenta, piaţa. Sistemul capitalist nu este lipsit de probleme şi este departe de a fi omogen; el s-a diferenţiat în două mari modele ce se înfruntă:capitalism contra capitalism.


"Între comunism şi capitalism"- Andrei Pleşu

"Ca să ai un capitalism «pentru oameni», e nevoie – mai ales la noi - să ai oameni pentru capitalism. Printre cei care vor să profite de marasmul crizei economice, constat activarea unei categorii de ideologi, bucuroşi să întrevadă, dincolo de mizeriile conjuncturale ale momentului, mari, nesperate, victorii politice. Criză e o dovadă că era mai bine înainte. Criza ne învaţă că regimul comunist e mai „uman”, mai grijuliu, mai puţin periculos decât capitalismul. Prin experienţa crizei, se va adeveri vechiul slogan potrivit căruia campionii stângii vor fi „groparii” capitalismului, ai imperialismului, ai exploatatorilor de tot soiul. Am încetat de mult să mai contemplu capitalismul drept limanul fericit al umanităţii. Omul căzut nu poate organiza, pe pământul căderii sale, o versiune consecventă şi durabilă a paradisului. Şi totuşi, oricât aş relativiza „splendorile” rânduielii capitaliste, nu pot relativiza, în chip simetric, răul comunist. Da, capitalismul e mai complicat, mai dur, mai fisurat spiritualmente decât aş fi crezut. Dar pentru asta, comunismul nu-mi apare deloc mai bun decât a fost. Capitalismul n-a adus o lume defectă, în locul unei lumi funcţionale. A adus o lume a instabilităţii provocatoare, în locul unei lumi a stabilităţii comatoase. Ce preferaţi? Preferaţi să vă fie frică de persecuţie, de puşcărie, de fiecare cuvânt care vă iese pe gură, sau să vă fie frică de irosirea economiilor de-o viaţă? Preferaţi suspensia programatică a valorilor şi a drepturilor umane sau derapajul lor accidental, mereu posibil? Preferaţi cenzura, cu tot alaiul ei de interdicţii arbitrare, sau roiul de libertăţi smintitoare care însoţesc instaurarea democraţiei? Preferaţi bilet sindical la Sovata sau perspectiva unui concediu decent în Turcia? Preferaţi să fiţi prost plătiţi acasă sau bine plătiţi în străinătate? Preferaţi două ore de televiziune omagială pe zi sau 20 de canale de televiziune bezmetică, cu program non-stop? Preferaţi că progeniturile dvs. să fie îndoctrinate politic şi scoase pe stadioane măreţe pentru linguşirea conducătorului sau să le pierdeţi urmă prin labirintul de amuzamente ale oraşului? Preferaţi să citiţi ce vreţi sau să citiţi ce vi se dă voie? Preferaţi să aveţi iniţiativă sau să acţionaţi după „indicaţii preţioase”? Să fiţi proprietari sau să nu vi se lase în ogradă decât strictul necesar unei subzistenţe minimale? Să trăiţi în prizonierat, hrăniţi la ore fixe, pe bază de raţie, sau să vă procuraţi hrana în libertate, cu riscul de a nu o obţine? Toate aceste întrebări sunt, de fapt, nedrepte. Între a nu avea pâine pentru că nu e pâine pe piaţă şi a nu avea pâine pentru că n-ai bani s-o cumperi, nu e, în fond, nici o deosebire. Normal e să preferi mai binele, fără nici unul din dezavantajele lui. Dar între comunism şi capitalism există, totuşi, deosebiri esenţiale. În capitalism, criza e ciclică şi urmată de relansare. În comunism, criza e constitutivă, perpetuă şi letală. Comunismul stimulează supunerea, capitalismul – spiritul de întreprindere. Comunismul are o retorică a poporului, care merge mina în mână cu pauperizarea lui. Capitalismul sună mai puţin „popular”, dar, pe vremea lui, „clasă muncitoare” o duce mai bine. Comunismul subminează demnitatea individului, în vreme ce capitalismul o exaltă. Atâta doar: ca să ai un capitalism „pentru oameni”, e nevoie – mai ales la noi - să ai oameni pentru capitalism: adică o specie cu totul diferită de cea care a construit comunismul."


Întrebare pusa celor care se cred de dreapta ... întrebarea zilei 9 septembrie 2013

In primul  rând trebuie sa știți ca eu susțin capitalismul , dar capitalismul nu cea ce ne oferă asa ziși oameni de dreapta .

Cei de dreapta se miră :  cum se poate că tinerii care au ieşit contra proiectului Roşia Montana să strige " Jos capitalismul " ?  Păi mai cei " aşa zişi de dreapta ", voi cei care va credeţi de dreaptă vă întreb :  

Ce aţi oferit acestor tineri ca motiv sa  susţină capitalismul? 

Aţi oferit cumva:

- Locuri de muncă ?
- Aţi oferit cumva în bruma de locuri de muncă salarii decente ?
- Le-aţi oferit cumva salarii competitive cu cele care sunt în celelalte ţări capitaliste ?
- Aţi avut grijă de bătrânii voştri şi le-aţi dat pensii decente ?
- Aţi oferit cumva condiţii normale în spitale cu servicii ca în capitalism ?

Ei nu domnilor "aşa  zişi de dreapta " nu aţi oferit nimic din toate acestea ,  voi:

- În 23 de ani aţi distrus locuri de muncă, le-aţi aruncat la fier vechi
- Voi nu aţi dezvoltat în mod normal economia voi aţi vândut tot cea ce puteaţi vinde, aţi creat moluri în care câteva sute de oameni plătiţi cu salarii de 150 de euro.
- Aţi tergiversat dezvoltarea agriculturii aţi închis pieţele prin maşinaţiunile făcute de voi scăzând preţurile producătorilor autohtoni . V-aţi uitat cum molurile aduc prin fraudă produse de afară şi astfel preţurile produselor săracului ţăran roman sunt de mizerie .
- Aţi stopat prin birocraţie şi dezinformare atragerea de fonduri europene .
- Aţi permis atragerea fondurilor europene doar în proiecte mari care nu au fost realizate datorită furturilor făcute, aceste fonduri trebuiau să fie facile pentru mici întreprinzători. Spun mici întreprinzători asociaţii familiare, afaceri care ocupa 2, 3 oameni. Acestea în România nu au nici o şansă să le acceadă .

Deci de ce nu vor tinerii capitalism, simplu în câteva  cuvinte :  voi ați produs sărăcie nu bunăstare!

A fi capitalist nu înseamna sa fi stăpân , a fii de dreapta nu înseamna sa te uiți de sus la cei care iți aduc bunăstare . A fi cult nu înseamna sa disprețuiești pe cel care te citește  .


miercuri, 4 septembrie 2013

Știți ce înseamna capitalismul ? ... întrebarea zilei 4 septembrie 2013

Toată lumea vorbește de capitalism , comunismul îl cunoaștem pentru ca multi am trăit în el , în capitalism am trăit putini dintre noi de acea întrebarea zilei este :  

Știți ce înseamna capitalismul ? 



Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More