Se afișează postările cu eticheta adevarate valori. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adevarate valori. Afișați toate postările

marți, 10 iunie 2014

Marina Chirca. Moartea pentru care România nu va vărsa lacrimi



Marina Chirca. Moartea pentru care România nu va vărsa lacrimi


A murit Marina Chirca. Ar trebui ca România toată s-o plângă, oamenii să găsească în memoria ei măcar câteva clipe de pioasă aducere aminte, iar guvernul să-i organizeze funeralii naţionale. În schimb, cel mai probabil, n-aţi auzit de ea. Televiziunile n-au făcut nici măcar o ştire din asta: cui dracu’ îi pasă de o babă anonimă, care nici măcar nu e regina ţiganilor, n-are bani, nu e vrăjitoare sau altceva?


Anonima care s-a stins vineri, la 98 de ani, în satul de munte Nucşoara, din Judeţul Argeş, a înfruntat Comunismul şi Securitatea timp de nouă ani, în cea mai cumplită perioadă din istoria recentă a ţării, atunci când bolşevicii au distrus coloana vertebrală a naţiei şi au dăltuit chipul schimonosit al poporului român, aşa cum arată el astăzi. Între 1949 şi 1958, Marina Chirca a sprijinit grupul armat al partizanilor anticomunişti din Munţii Făgăraş conduşi de Toma Arnăuţoiu, plătind apoi cu libertatea şi cu avuţia sa această opoziţie.
Crucea alungată
Cu Armata, Securitatea, Miliţia şi turnătorii pe urme, a reuşit, timp de aproape un deceniu, să înşele vigilenţa acestei forţe opresive copleşitoare, asigurând infrastructura rezistenţei pentru luptătorii din munţi. Hrană, haine, obiecte, muniţie, armament, informaţii preţioase şi câte altele a strecurat Marina Chirca, împreună cu alţi nucşoreni, pe sub nasul securiştilor şi al trădătorilor din rândurile propriilor săteni, riscându-şi în fiecare clipă viaţa, familia, averea. Prinsă în 1963, după ce se ascunsese cinci ani într-un pod, a fost anchetată, bătută cumplit, a făcut puşcărie, averea i-a fost confiscată şi – cât cinism! – împărţită consătenilor care colaboraseră cu Securitatea.
După Revoluţie, ar fi trebuit ca Marina Chirca să devină un simbol naţional. S-ar fi cuvenit să înveţe copiii la şcoală despre ea. Să se scrie în cărţile de istorie. Să se organizeze excursii cu clasa la Nucşoara, ca tinerele generaţii să afle chiar din gura acestei băbuţe cu sufletul ca pâinea caldă despre adevăratul trecut al poporului român. Ar fi trebuit, dar n-a fost aşa. Noile autorităţi locale, care erau tot cele vechi, le-au râs în nas celor care au luptat pentru ţara lor. Cei jefuiţi de comunişti n-au fost repuşi în drepturi. Până şi crucea ridicată în memoria eroilor au refuzat autorităţile să fie amplasată în Nucşoara!
După Revoluţie, România ar fi trebuit, prin intermediul acestor oameni extraordinari, precum Marina Chirca, să se reconecteze la filonul adevăratelor sale tradiţii şi valori. Dar cum ar fi putut Iliescu şi oligarhia securisto-activistă să-i cinstească pe cei care au luptat împotriva lor? Manualele de istorie au rămas aceleaşi. Au fost fabricaţi specialişti care prelungesc falsurile propagandei comuniste. Oameni precum Lucian Boia n-au vrut să ştie de existenţa Marinăi Chirca nici atunci, în anii ’50-'60 (pe care i-au trăit), nici acum, când încearcă, în cărţile lor, să-i mai omoare o dată, negându-le existenţa prin omisiune.
Noile valori ale României
Vineri, Marina Chirca s-a stins în anonimat, în satul de munte Nucşoara, a cărui secţiune de istorie din pagina de pe Internet omite cel mai important eveniment din istoria sa milenară: lupta eroică a locuitorilor săi împotriva comunismului. Şi va fi înmormântată la fel, fără onoruri, fără preşedinţi care să verse lacrimi, fără dezbateri la televiziuni, fără ca oamenii să ştie sau, măcar, să le pese.
În fapt, proiectul „omului nou“ început de comunism n-a fost stopat niciodată. Între „regele“ Cioabă şi ţăranca Marina Chirca, poporului român i se vorbeşte de primul.
P.S. Acesta este ultimul interviu acordat de Marina Chirca, ultima supravieţuitoare a luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraş. Autorul materialului, colegul Laurenţiu Ungureanu, a mers astă-primăvară la Nucşoara, acasă la Marina Chirca. Eroina României l-a primit în casă, i-a povestit, iar la sfârşit a insistat să ia o pungă cu ouă de ţară: „Ia, maică, nu-i frumos să pleci cu mâna goală de la mine!“. Era ultima suflare a vechiului popor român, aşa cum nu-l (re)cunoaştem şi pe care l-am pierdut definitiv.
Acest text a apărut pe blogul mateiudrea.wordpress.com

duminică, 8 iunie 2014

45 de învățături de la un bătrân de 90 de ani

Mai jos ai 45 de învățături de la un bătrân de 90 de ani. Fii deschis, cunoaște și învață!
Mai jos ai 45 de învățături de la un bătrân de 90 de ani. Fii deschis, cunoaște și învață!  1. Viața nu e corectă și totuși e bună.  2. Când ai îndoieli, continuă făcând încă un mic pas.  3. Viața e prea scurtă ca să nu te bucuri de ea.  4. Serviciul nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii și familia vor avea grijă.  5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie.  6. Nu trebuie să câștigi fiecare discuție în contradictoriu. Rămâi mereu cinstit cu tine însuți.  7. Când plângi, fă-o alături de cineva. E mult mai sănătos decât să o faci singur.  8. Este în regulă să fii supărat pe Dumnezeu. Poate rezista loviturilor tale.  9. Fă economii pentru lucrurile care contează cu adevărat.  10. Când vine vorba de ciocolată, a i te împotrivi este în zadar.  11. Fă pace cu trecutul tău ca să nu-ți saboteze prezentul.  12. Este în regulă să-ți lași copilul să te vadă plângând.  13. Nu-ți compara viața cu a celorlalți. Nu ai nici o idee despre cum e călătoria lor.  14. Dacă o relație trebuie să fie un secret, nu trebuie să faci parte din aceasta.  15. Totul se poate schimba cât ai clipi. Nu-ți face griji. Dumnezeu nu clipește.  16. Ia o gură mare de aer. Iți liniștește mintea.  17. Scapă de lucrurile care nu-ți sunt folositoare. Dezordinea te trage în jos mai mult decât crezi.  18. Orice nu te ucide, cu adevărat te face mai puternic.  19. Niciodată nu e prea târziu ca să fii fericit. Totuși, asta ține numai de tine și nu de altcineva.  20. Când vine vorba de a face ceea ce iubești în viață, nu lua ”NU” ca pe un răspuns.  21. Arde lumânările, folosește așternuturile frumoase, poartă o lenjerie interesantă. Nu le salva pentru o ocazie specială. Azi e o zi specială!  22. Pregătește-te bine și apoi lasă-te dus de val.  23. Fii excentric acum! Nu aștepta să fii bătrân pentru a purta haine mov.  24. Cel mai important organ pentru sex este creierul.  25. Nimeni nu este responsabil de fericirea ta înafară de tine.  26. De fiecare dată când ai parte de un așa-zis ”dezastru”, întreabă-te: ”În 5 ani va mai conta chestia asta?”  27. Întotdeauna alege Viața.  28. Iartă dar nu uita.  29. Ceea ce cred ceilalți oameni despre tine nu este treaba ta.  30. Timpul vindecă aproape orice. Oferă-i timp Timpului.  31. Oricât de bună sau de rea e o situație, se va schimba.  32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altcineva nu o face.  33. Crede în miracole.  34. Dumnezeu te iubește pentru ceea ce este El, nu pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut.  35. Nu analiza viața. Profită de ea acum și fă cât mai bine tot ce faci.  36. Toată lumea îmbătrânește dar nu toată lumea moare tânăr.  37. Copiii tăi au o singură copilărie.  38. Tot ce contează cu adevărat la final este că ai iubit.  39. Ieși afară în fiecare zi. Miracolele te așteaptă pretutindeni.  40. Dacă ne-am putea arunca cu toții, problemele într-o mare grămadă și am vedea problemele celorlalți, probabil că am răsufla ușurați.  41. Invidia este o pierdere de timp. Acceptă ceea ce ai deja, nu ceea ce crezi că ai nevoie.  42. Tot ce e mai bun e pe cale să se întâmple.  43. Indiferent cum te simți, ridică-te, îmbracă-te și du-te!  44. Dă-ți prioritate.  45. Viața nu e legată cu o fundă dar tot e un cadou.  Acestea au fost cele 45 de învățături ale bătrânului de 90 de ani. Care ți-a plăcut cel mai mult? Lasă-mi un comentariu mai jos pentru că sunt foarte curios. Mie personal mi-au plăcut mai multe, dar cel mai mult ”Totul se poate schimba cât ai clipi. Nu-ți face griji. Dumnezeu nu clipește”.


1. Viața nu e corectă și totuși e bună.
2. Când ai îndoieli, continuă făcând încă un mic pas.
3. Viața e prea scurtă ca să nu te bucuri de ea.
4. Serviciul nu va avea grijă de tine când vei fi bolnav. Prietenii și familia vor avea grijă.
5. Nu cumpăra lucruri de care nu ai nevoie.
6. Nu trebuie să câștigi fiecare discuție în contradictoriu. Rămâi mereu cinstit cu tine însuți.
7. Când plângi, fă-o alături de cineva. E mult mai sănătos decât să o faci singur.
8. Este în regulă să fii supărat pe Dumnezeu. Poate rezista loviturilor tale.
9. Fă economii pentru lucrurile care contează cu adevărat.
10. Când vine vorba de ciocolată, a i te împotrivi este în zadar.
11. Fă pace cu trecutul tău ca să nu-ți saboteze prezentul.
12. Este în regulă să-ți lași copilul să te vadă plângând.
13. Nu-ți compara viața cu a celorlalți. Nu ai nici o idee despre cum e călătoria lor.
14. Dacă o relație trebuie să fie un secret, nu trebuie să faci parte din aceasta.
15. Totul se poate schimba cât ai clipi. Nu-ți face griji. Dumnezeu nu clipește.
16. Ia o gură mare de aer. Iți liniștește mintea.
17. Scapă de lucrurile care nu-ți sunt folositoare. Dezordinea te trage în jos mai mult decât crezi.
18. Orice nu te ucide, cu adevărat te face mai puternic.
19. Niciodată nu e prea târziu ca să fii fericit. Totuși, asta ține numai de tine și nu de altcineva.
20. Când vine vorba de a face ceea ce iubești în viață, nu lua ”NU” ca pe un răspuns.
21. Arde lumânările, folosește așternuturile frumoase, poartă o lenjerie interesantă. Nu le salva pentru o ocazie specială. Azi e o zi specială!
22. Pregătește-te bine și apoi lasă-te dus de val.
23. Fii excentric acum! Nu aștepta să fii bătrân pentru a purta haine mov.
24. Cel mai important organ pentru sex este creierul.
25. Nimeni nu este responsabil de fericirea ta înafară de tine.
26. De fiecare dată când ai parte de un așa-zis ”dezastru”, întreabă-te: ”În 5 ani va mai conta chestia asta?”
27. Întotdeauna alege Viața.
28. Iartă dar nu uita.
29. Ceea ce cred ceilalți oameni despre tine nu este treaba ta.
30. Timpul vindecă aproape orice. Oferă-i timp Timpului.
31. Oricât de bună sau de rea e o situație, se va schimba.
32. Nu te lua prea în serios. Nimeni altcineva nu o face.
33. Crede în miracole.
34. Dumnezeu te iubește pentru ceea ce este El, nu pentru ceea ce ai făcut sau nu ai făcut.
35. Nu analiza viața. Profită de ea acum și fă cât mai bine tot ce faci.
36. Toată lumea îmbătrânește dar nu toată lumea moare tânăr.
37. Copiii tăi au o singură copilărie.
38. Tot ce contează cu adevărat la final este că ai iubit.
39. Ieși afară în fiecare zi. Miracolele te așteaptă pretutindeni.
40. Dacă ne-am putea arunca cu toții, problemele într-o mare grămadă și am vedea problemele celorlalți, probabil că am răsufla ușurați.
41. Invidia este o pierdere de timp. Acceptă ceea ce ai deja, nu ceea ce crezi că ai nevoie.
42. Tot ce e mai bun e pe cale să se întâmple.
43. Indiferent cum te simți, ridică-te, îmbracă-te și du-te!
44. Dă-ți prioritate.
45. Viața nu e legată cu o fundă dar tot e un cadou.
Acestea au fost cele 45 de învățături ale bătrânului de 90 de ani. Care ți-a plăcut cel mai mult? Lasă-mi un comentariu mai jos pentru că sunt foarte curios. Mie personal mi-au plăcut mai multe, dar cel mai mult ”Totul se poate schimba cât ai clipi. Nu-ți face griji. Dumnezeu nu clipește”.

Mircea Eliade ... despre sinceritate

" Mi se pare ca foarte multi oameni isi fac despre sinceritate o idee atat de putin clara, incat ajunge mai degraba o superstitie. Se spune: a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a nu maslui nimic, a te dechide de tot. Exact; dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt - ci cand nu ascunzi ceea ce se asteapta de la tine sa nu ascunzi. Este paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta se verifica nu prin tine, ci prin celalalt. Esti sincer numai cand spui ceea ce vrea si ceea ce se asteapta altul de la tine sa spui.

“ Mi se pare ca foarte multi oameni isi fac despre sinceritate o idee atat de putin clara, incat ajunge mai degraba o superstitie. Se spune: a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a nu maslui nimic, a te dechide de tot.”


Daca marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una, nici alta - nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar daca ii marturisesti ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca ai avea alte lucruri de spus (de pilda, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca isi inchipuie o suma de lucruri care o departeaza de adevar si de, hai sa-i spunem, fericire) - atunci nu esti nici sincer, nici nesincer, esti nebun. "Sinceritatea" este o voluptate amara pe care o cauta fiecare dintre noi; amara pentru ca adesea ne face sa suferim; si totusi voluptate, pentru ca ni se descopera cele ce voim sa le aflam, si, mai ales, pentru ca ne satisface acea eterna sete de a vorbi de noi, de a constata ca existam (deoarece atragem atentia celorlalti), ca nu ne invartim intr-o lume nefavorabila (e ciudat cat de mult ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fata de care nu putem fi "sinceri"); de a ne verifica si justifica, intr-un cuvant, existenta. Vrem sa fie lumea sincera cu noi ca sa ne asiguram ca nu suntem singuri. Nimic nu da mai mult decat sinceritatea acea certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc; ca nu suntem singuri. De aceea, in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, se cauta unul pe altul; tocmai pentru a anula acel inspaimantator sentiment al solitudinii, al izolarii definitive. Este si sinceritatea un aspect al instinctului de conservare, ca atatea altele.

Numai ca, asa cum am spus mai sus, sinceritatea aceasta este o superstitie a noastra, nu o realitate. Deoarece ni se cere sa spunem numai acele lucruri sau acele adevaruri pe care le asteapta tovarasul nostru. Esti cu desavarsire sincer nu cand spui tot ce gandesti - ci cand ghicesti perfect ce vrea celalalt sa afle de la tine. Daca spui altceva, esti nebun sau esti ridicol.

In fond, si sinceritatea participa la acea foarte complicata clasa de sentimente si orgolii care se numeste, in bloc, prietenie - si care, trebuie s-o recunoastem, constituie una dintre cele mai serioase motive pentru a iubi viata. Si in prietenie se intampla acelasi lucru ca si in sinceritate: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Ca si in "sinceritate", in prietenie nu poti fi tu insuti. Esti iubit nu pentru tine - ci esti iubit pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, sau verifica, sau contrazice, sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel: toata lume face la fel...

Cred ca exista si altfel de sinceritati, dupa cum exista si altfel de prietenii. Cateva pilde de asemenea prietenii si sinceritati am avut prilejul sa le mentionam, atunci cand am scris despre ridicol. Este intotdeauna destinul marilor sinceritati si marilor prietenii sa para ridicole. Un om care iti da bani la nevoie este "un bun prieten". Altul, care iti spune ca nu exista nevoie, ca nu exista toate aceste complicatii cu bogatie si saracie, ca rostul omului depaseste simpla fuga dupa bani, este un exaltat, un om ridicol.

Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Si inteleg prin "libertate" suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la cafenea sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa-i intovarasesti la cinematograf sau la vizite, sa-ti placa, in general, cele ce le plac si lor, sa gandesti, iarasi in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa voia sau dupa capriciul lor; iar tu faci la fel.

Daca insa intr-o zi vrei sa fii liber, si vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta ei de la tine sa faci - atunci nu mai esti un bun prieten; atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; acesta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta... Prietenia cea mai incercata isi dezvaluie uneori ziduri de nestrabatut; parca ti-ar spune: "Pana aici te-am urmat, pana aici te-am lasat sa intri; de-acum, esti un caraghios, esti absurd, esti ridicol; nu te mai pot urma!" Incercam zilele trecute sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte - si am cunoscut inca o data tristetea de-a vedea cat de multe ziduri exista intre noi. Parca mi-ar fi spus: "draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!" Ei nu voiau sa simta ca ceea ce le apar lor prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Ei nu intelegeau ca s-ar putea discuta o asemenea problema, ca o puteau combate - dar nicidecum demite dispretuitori sau indiferenti. De multe ori mam intrebat ce-ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea; daca, de pilda, m-as converti la iudaism, sau la baptism, sau as deveni luptator la circ, sau campion de biliard; ceva, in sfarsit, care i-ar incomoda si i-ar nelinisti. Ei n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa-mi inteleaga nebunia. M-ar decreta pur si simplu nebun, poate m-ar tolera, sau poate m-ar lasa cu desavarsire singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu inseamna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica in asa numitele "ceasuri-grele" ale vietii. O prietenie se verifica numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta un prieten in nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l incuraja cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar care poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om, iar nu un simplu manechin.

Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ni-e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam pe cat ar trebui, dar si luam cu mult mai putin decat ni se ofera... "

sursa : Mircea Eliade - Oceanografie 

sâmbătă, 7 iunie 2014

„Slăbiciunea”, se spune, „trebuie îndepărtată din firea lucrurilor, dacă vrei să îndepărtezi mânia: dar nici una, nici alta nu se poate.” Seneca

„Slăbiciunea”, se spune, „trebuie îndepărtată din firea lucrurilor, dacă vrei să îndepărtezi mânia: dar nici una, nici alta nu se poate.” În primul rând, cineva poate să nu sufere de frig, deşi este iarnă, şi să nu sufere de cald, deşi sunt lunile de vară: fie este apărat de binefacerea locului în faţa toanelor anotimpului, fie a învins una dintre senzaţii prin rezistenţa corpului. În al doilea rînd, gândeşte-te la asta: este nevoie să-ţi scoţi curajul din suflet înainte să primeşti mânia, pentru că defectele nu se împacă defel cu calităţile şi nimeni nu poate fi în acelaşi timp şi mânios şi virtuos mai mult decât poate fi bolnav şi sănătos deopotrivă. „Nu este cu putinţă”, se spune, „să-ţi scoţi toată mânia din suflet, căci firea omului nu îngăduie aceasta.” Nu există însă nici un lucru atât de dificil şi de greu, încât mintea omului să nu-l învingă şi să nu îl aducă la o percepţie familiară printr-o reflecţie susţinută, nici nu există pasiuni atât de sălbatice şi cu stăpânire de sine, încât să nu fie domesticite prin disciplină.
„Slăbiciunea”, se spune, „trebuie îndepărtată din firea lucrurilor, dacă vrei să îndepărtezi mânia: dar nici una, nici alta nu se poate.”


Spiritul dobândeşte orice îşi impune: unii au reuşit să nu râdă niciodată; unii şi-au reţinut corpurile de la vin, alţii de la dragoste, alţii de la orice fel de lichide; unul, mulţumit cu un somn scurt, a prelungit o stare de veghe neobosită; alţii au învăţat să alerge pe funii foarte subţiri şi în sens invers, să poarte greutăţi imense, cu greu suportabile de forţa omenească, să se scufunde la adâncimi nemăsurate şi să suporte marea fără să respire deloc. Sunt o mie de alte situaţii în care încăpăţânarea depăşeşte orice obstacol şi dovedeşte că nimic nu este greu, dacă mintea însăşi îşi impune răbdarea. Pentru aceste persoane, la care m-am referit cu puţin înainte, fie nu a existat nici o răsplată pentru un zel atât de încăpăţânat, fie nici una nu a fost demnă – oare ce lucru minunat obţine cel care s-a pregătit să meargă pe funii întinse, să pună pe umeri o greutatea uriaşă, să nu-şi închidă ochii de somn, să pătrundă adâncurile mării? Şi totuşi, prin efort au ajuns, fără o răsplată importantă, la capătul acţiunii lor.
Noi nu am recurge la răbdare, atunci când ne aşteaptă o recompensă atât de mare, adică liniştea netulburată a unui suflet fericit? Cât de important este să eviţi răul cel mai mare, mânia, şi o dată cu ea, nebunia, furia, cruzimea, şi alte însoţitoare ale acestei pasiuni! Ramîi cu bine.
Seneca.

Lucius Annaeus Seneca (sau mai simplu Seneca sau Seneca cel Tânăr, n. cca. 4 î.Hr. – d. 65) a fost un filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero. Seneca a ocupat și funcții în administrația Imperiului. A fost fiul lui Seneca cel Bătrân (55 î.Hr.-41d.Hr.).
Seneca a văzut lumina zilei în ajunul secolului I al erei noastre, în cea mai romanizată regiune sudică a Hispaniei, provincia Baetica. Seneca este un andaluz sau, cum îl numește biograful sau român, istoricul Eugen Cizek, un "corduban". Orașul lui natal este Corduba, azi Cordoba, la apa Guadalquivirului.
Seneca a avut o valoroasă activitate de intelectual creator, atât în Spania, cât și la Roma. Istoric și critic al artei oratorice, Seneca tatăl a fost un apărător al tradiției clasice. Făcea parte din ordinul cavalerilor, situat imediat după ordinul senatorilor, primul în ierarhia socială. Mama lui Seneca, Helvia, provenea dintr-o familie de notabili din vecinătatea Cordubei.
Soții Seneca au avut trei băieți. Lucius Annaeus Seneca era al doilea copil. Primul născut, Novatus, va parcurge în decursul anilor o importantă carieră de demnitar. Al treilea fiu, Mela, va fi tatăl unui poet celebru, Lucan (39-65). Între cei trei frați și părinții lor va exista mereu o puternică legatură de solidaritate și dragoste, oglindită și în opera lui Seneca-fiul.
Seneca a fost adus la Roma din fragedă copilarie, sub îngrijirea devotată a unei admirabile mătuși, soția unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânăr discipol, Seneca va admira mai mulți dascăli greci și latini. Cel mai prețuit dintre acești "directori de conștiință" va fi stoicul Attalus. Arta cuvântului și talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar și de severul conservator Seneca tatăl, care nu-i iubea pe filosofi și acorda atenție mai ales retoricii.
Seneca-fiul se va atașa de gânditorii stoici care își îndreptau eforturile spre făurirea unei atitudini de demnitate, umanitate și curaj în fața greutăților și suferințelor vieții. Scopul stoicilor era libertatea interioară, sufletească - scut împotriva nedreptății și tiraniei.
În vremea împăratului Tiberiu, învățatul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat din Roma. Această măsură de prigonire făcea parte dintr-o campanie de intimidare și represiune împotriva "opoziției stoice". Reacția lui Seneca va fi decizia de a părăsi Capitala. A plecat în Egipt, unde putea să fie apărat de mătușa sa, sora Helviei, și de soțul ei, guvernator al Egiptului. Va rămâne acolo, la Alexandria, până în anul 31 d.Hr.
Principalele sale scrieri etice sunt Scrisori morale, o utilizare timpurie a formei epistolare. A avut o carieră agitată, care a inclus și exilul în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a tăiat venele fără nici o tresărire.
Din voluminoasa sa operă este de reținut morala sa apropiată de cea a stoicilor, dezvoltată în Questiones naturales. Se opune lui Cicero, pentru care viața socială și datoria de cetățean se aflau pe primul loc. Înțelepciunea consta în a-și cultiva voința de a-și găsi fericirea în virtute, și nu în hazardul bogăției materiale. Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a surprins viciile și relele contemporanilor săi, stă în locul acordat milei și omeniei față de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu numai de filosofi, ci și de Părinții Bisericii și de moraliștii creștini. Sinuciderea către care a fost împins a oferit un model celebru de stoicism în acțiune.

vineri, 6 iunie 2014

Cele zece porunci adresate românului, înfăţişate de Ion Raţiu

Cele zece porunci adresate românului, înfăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984, sunt:
1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre. 2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă. 3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români. 4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi. 5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea. 6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el. 7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el. 8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare. 9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie. 10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.

1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.
2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin, ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.
3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.
4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.
5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.
6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.
7. Nu aduce nici o critică, nici măcar „constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.
8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.
9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.
10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.

Ion Augustin Nicolae Rațiu [1] (n. 6 iunie 1917Turda – d. 17 ianuarie 2000Londra) a fost un politician român, reprezentant al Partidului Național Țărănesc (devenit ulterior PNȚCD).
Ion Rațiu este descendent al Familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac), din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen.
Membru de seamă al familiei Rațiu, a fost fiul avocatului Dr. Augustin Rațiu din Turda, care la rândul său a fost fiul protopopului greco-catolic al Turzii Nicolae Rațiu (decedat în 1932). Mama sa, Eugenia Rațiu, născută Turcu, a fost nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu, autorul "Peregrinului transilvan".
A urmat școala în Turda și Cluj, iar în 1938 a obținut o diplomă în drept de la Universitatea Babeș-Bolyaidin Cluj. În 1943, Rațiu a obținut o diplomă de economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). A fost desemnat Membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România.[2]
În 1940, Ion Rațiu a fost numit consilier la Legația României de la Londra, sub ministrul Viorel Tilea. Între1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington[3] ) și finanțat Fundația Rațiu. De asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990 unde a obținut 4,29 % din voturi și s-a plasat pe locul 3. A fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD laalegerile din 20 mai 1990, respectiv la cele din 1992. În 1996 a fost ales deputat de Arad, tot din partea PNȚCD.
În 1991 a înființat ziarul Cotidianul. Are 2 copii: Indrei Rațiu și Nicolae Rațiu.
Ion Rațiu a murit la Londra, iar conform dorinței sale, trupul neînsuflețit a fost dus la Turda, spre a fi înmormântat în orașul natal. Ion Rațiu a fost îngropat în cimitirul central din Turda, preotul ortodox al bisericii "Adormirea Maicii Domnului" (Biserica Rățeștilor, ctitorită de familia Rațiu) nedînd permisiunea înhumării sale lângă strămoși, în curtea bisericii, din cauza diferendelor dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Română Unită cu Roma, Ion Rațiu fiind credincios unit. Slujba de prohodire nu a putut fi însă oficiată în biserica ctitorită de familia sa, Biserica Rățeștilor din Turda, din cauza împotrivirii preotului parohiei ortodoxe care ocupă lăcașul din 1948, care a împiedicat accesul clericilor greco-catolici în biserică pentru săvârșirea slujbei de înmormântare conform dorinței defunctului. Astfel slujba prohodului a avut loc în stradă pe un ger pătrunzător.
Colegiul Național "George Barițiu" din Cluj-Napoca oferă în fiecare an premiul "Ion Rațiu". La moartea sa, Nicolae Rațiu, fiul său, a devenit executorul testamentului acestuia. Într-o scrisoare adresată doamnei Mariana Răduțiu, directoarea în iunie 2000, domnul Nicolae Rațiu solicita direcțiunii de atunci pregătirea unui proiect, sugerând ca acesta să poarte numele " Proiectul Ion Rațiu", proiect la care școala urma să beneficieze de suma de 40.000 de dolari, lăsată prin testament de Ion Rațiu. Proiectul a preconizat, printre altele dotarea unui laborator cu mobilier și aparatură performantă pentru disciplina informatică, înființarea "Fondului de carte Ion Rațiu" și acordarea "Premiilor Ion Rațiu" elevilor cu performanțe la învățătură. Premiile "Ion Rațiu" se acordă la finele anului școlar, într-un cadru festiv, de acest premiu beneficiind de fiecare dată atât un student de la profilul real, cât și un student de la profilul uman.
Lansat în iulie 2004, Centrul Rațiu pentru Democrație este un ONG care continuă idealurile promovate de Ion Rațiu. Misiune: încurajarea și promovarea valorilor și comportamentelor asociate democrației, într-un mod nepartizan. Centrul sustine proiecte și programe desfășurate la nivel local, național și internațional. Centrul e sprijinit de membri ai Universității Babeș-Bolyai din Cluj, ai Colegiului Tehnic Dr. Ioan Rațiu, Europe to Europe, sponsorizat de Fundația Familiei Rațiu din Londra. Din inițiativa urmașilor familiilor lui Viorel Tilea si Ion Rațiu, Arhiva Rațiu-Tilea a fost donată Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca

Bravo Simona Halep , mult succes în continuare PS. Simona roagă-l te rog pe Pinocchio ( prim ministrul mincinos ponta ) sa nu meargă la meciul de la Paris ... crede-ma poarta ghinion !

Bravo Simona Halep , mult succes în continuare
PS. Simona roagă-l te rog pe Pinocchio ( prim ministrul mincinos ponta )  sa nu meargă la meciul de la Paris ... crede-ma poarta ghinion !

Bravo Simona Halep , mult succes in continuare  PS. Simona roagă-l te rog pe Pinocchio sa nu meargă la meciul de la Paris ... crede-ma poarta ghinion !


Cate ceva din performantele Simonei Halep 
Simona Halep (n. 27 septembrie 1991Constanța) este o jucătoare de tenis din România, actualmente pe locul 3 mondial. Halep a câștigat în carieră 7 turnee WTA la simplu (6 în 2013 si 1 in 2014), cele mai importante fiind cele de categorie Premier de la New Haven și Moscova, Doha dar și Turneul Campioanelor de la Sofia. Anterior, ea a mai jucat trei finale WTA (2010, 2011, 2012), toate pierdute. Este cunoscută pentru un stil agresiv de joc. Lovește reverul cu cele două mâini.[1][2]
În februarie 2014 a primit titlul de Cetățean de onoare al orașului Bușteni,[3] iar în martie 2014 pe cel deCetățean de onoare al județului Constanța.[4]
A început anul jucând finala la Notting Hill, dar a fost învinsă de Arantxa Rus, apoi a trecut de Anastasia Pavlyuchenkovaîn sferturile de finală ale turneului de junioare de laAustralian Open, însă a cedat în semifinale în disputa cu Jessica Moore.
La turneul ITF de la București, Halep a eliminat-o în primul tur pe fosta semifinalistă de la Roland Garros, Sesil Karatantcheva, înainte de a pierde în sferturi întâlnirea cuSorana Cîrstea în trei seturi: 6–3, 3–6, 1–6.
În luna mai a câștigat două turnee de junioare: ITF de 10.000$ de la București, în fața lui Stéphanie Vongsouthi cu scorul 7-6(4), 6-3.[5] Victoria a fost urmată de succesul în turneul Trofeo Bonfiglio unde a învins-o pe Bojana Jovanovski cu 6–4, 6–1. [6]
La turneul junioarelor de la Roland Garros, Halep a fost desemnată cap de serie numărul nouă. În primul tur a învins-o pe Charlotte Rodier, 6–4, 6–1, apoi pe daneza Karen Barbat, 6–3, 6–1. În turul trei, Halep a trecut de a cincea favorită, Jessica Moore, 6–0, 6–1 pentru ca în sferturi să o învingă pe Ksenia Lykina, cap de serie numărul 13, cu 6–1, 6–2. În semifinale, Halep a trecut de a doua favorită, Arantxa Rus 6–3, 7–5, pentru a câștiga apoi o finală 100% românească, scor 6–4, 6–7(3), 6–2 în fața celei de-a 10-a favorite,Elena Bogdan.[7]

2009[modificare | modificare sursă]

În startul anului 2009, Simona Halep a ajuns în finala turneului ITF de la Makarska, fiind însă învinsă de principala favorită, Tatjana Malek cu 6–1, 4–6, 6-4.[8]
În mai, a ajuns în sferturile de finală la turneul ITF de la București, unde a cedat în fața germancei Andrea Petkovic 6-2, 7-6(2). [9] În aceeași lună a evoluat în calificările turneului de senioare de la Roland Garros, unde a eliminat-o în primul tur pe Michaella Krajicek, cap de serie numărul 17, scor 6–4, 7–5, dar a cedat în runda următoare disputa cu Vitalia Diatchenko, 2-6, 6-1, 6-3. [10]
În august, Halep a câștigat turneul ITF de 25.000$ de la Maribor, în finală trecând de principala favorită, Katalin Marosi din Ungaria, cu 6-4, 6-2. [11
În ianuarie a participat la Openul Australian, dar a fost eliminată încă din primul tur al calificărilor de Stéphanie Foretz din Franța, scor 6-4, 4-6, 6-4.[12]

2010

Prima mare performanță într-un turneu WTA a fost atinsă la competiția din luna aprilie de la MarbellaSpania. Venită din calificări, Halep a ajuns până în sferturile de finală, trecând printre altele de Iveta Benešová, a 70-a jucătoare a lumii și de Sorana Cîrstea, locul 36 mondial. În sferturi a fost învinsă de Flavia Pennetta.
A urmat și prima finală a carierei într-un turneu WTA. La Fès, în Maroc, Halep a evoluat în calificări și a eliminat printre altele pe Lucie Hradecká, a opta favorită a turneului, în primul tur, și pe Patty Schnyder, cap de serie numărul doi, în sferturile de finală. În finală a fost însă învinsă cu 6-4, 6-2 de cehoaica Iveta Benešová[13].
În a doua jumătate a anului, Halep nu a mai putut repeta aceste rezultate în turnee WTA, doar în cele ITF reușind să ajungă în fazele superioare (semifinale la Biarritz, în iulie, și finală la Torhout, în Belgia, în octombrie).

2011

Anul 2011 a început pentru Halep cu un sfert de finală în turneul de la Auckland, meci pierdut însă în fața belgiencei Yanina Wickmayer. La Australian Open s-a calificat până în turul al treilea, cea mai bună performanță la Melbourne, după victorii în partidele cu Anne Kremer din Luxemburg și Alisa Kleybanova din Rusia. A fost eliminată în turul trei deAgnieszka Radwańska din Polonia, cap de serie și număr 12.
Au urmat eliminări în fazele incipiente ale turneelor din circuitul american (printre altele la Acapulco în Mexic, sau la Indian Wells și Miami în Statele Unite). La Fes, în Maroc, unde cu un an în urmă juca prima finală a carierei, Halep a reeditat performanța, ajungând din nou în ultimul act. Însă nici acum nu a venit primul trofeu, finala fiind pierdută în fața italiencei Alberta Brianti.

2013

În luna mai la turneul WTA de la Roma a ajuns, venind din calificări, până în semifinale unde a pierdut în fața numărului 1 mondial, americanca Serena Williams. În luna iunie (9-16 iunie), a câștigat turneul de la Nürnberg, învingându-le pe Grace Min din SUA cu 6-0, 7-5 (turul 1), Estrella Cabeza Candela din Spania cu 6-2, 6-1 (turul 2), Galina Voskoboeva din Kazahstan cu 6-4, 6-1 (sferturi), Lucie Šafářová din Cehia cu 6-3, 0-6, 6-2 (semifinale) șiAndrea Petkovic din Germania cu 6-3, 6-3 (finală). În săptămâna următoare, Simona a câștigat turneul de la Den Bosch, desfășurat pe iarbă, învingând pe parcurs pe Roberta Vinci (11 WTA) cu 6-0 6-1, Carla Suárez Navarro (19 WTA) cu 6-3 6-2 iar în finală pe Kirsten Flipkens (20 WTA)cu 6-4 6-2 , devenind astfel prima româncă din istoria tenisului ce câștigă două turnee la rând pe suprafețe diferite. La Wimbledon, Simona a fost eliminată în turul al doilea de favorita 6 a turneului, chinezoaica Li Na scor 2-6, 6-1, 0-6. Românca a fost nevoită să înfrunte nu doar o jucătoare redutabilă, ci și o puternică durere la spate, din cauza căreia a avut nevoie de trei ori de intervenția medicilor. La Budapesta, Halep a reușit să câștige al treilea turneu din carieră după ce a învins-o, în finală, cu scorul de 6-3, 6-7 (7/9), 6-1 pe Yvonne Meusburger (Austria). În semifinale ea o eliminat o altă româncă, Alexandra Cadanțu. La New Haven în Statele Unite, Halep a reușit să câștige al patrulea turneu din carieră după ce a învins-o, în finală, cu scorul de 6-2, 6-2 pe Petra Kvitova (Cehia) iar două luni mai târziu la Moscova, a reușit să triumfe și în a cincea finală din carieră (7-6 6-2 cu Samantha Stosur (Australia). A câștigat peste un milion de dolari din tenis în 2013.[14] Pe 3 noiembrie, Simona Halep a câștigat și finala Turneului Campioanelor de la Sofia (scor 2-6 6-2 6-2 împotriva aceleași rivale australiance), cel de-al șaselea turneu pe care și l-a trecut în palmares în 2013.[15]
Pe 21 noiembrie, a fost desemnată "WTA's Most Improved Player" în 2013, devenind astfel prima jucătoare română de la Virginia Ruzici în 1978 care a primit această distincție.[16]

2014


Halep a început anul la Sydney International, unde a fost cap de serie numărul 7, însă a fost eliminată în runda inaugurală de americanca Madison Keys, numărul 37 mondial, cu scorul 1-6, 4-6. La Australian Open, unde a fost locul 11 WTA, Simona s-a oprit în sferturi unde a fost învinsă de slovaca Dominika Cibulkova, locul 24 mondial. Totuși, România va avea a patra reprezentantă în primele 10 locuri ale lumii în clasamentul mondial feminin, după Mariana SimionescuVirginia Ruzici și Irina Spîrlea.[17]
La data de 16 februarie 2014, Halep a câștigat Qatar Open, învingând-o pe Angelique Kerber din Germania cu 6-2, 6-3. Este cel de-al șaptelea turneu cucerit de Simona Halep în carieră. În urma acestui succes, Halep a urcat pe locul 9 în clasamentul WTA.
În martie 2014, a ajuns în semifinalele turneului american de la Indian Wells unde a pierdut în fața polonezei Agnieska Radwanska, a doua favorită a turneului. Halep se găsea în acel moment pe locul 7 al WTA, dar a promovat pe 16 martie pe locul 5 mondial, cea mai de sus poziție deținută vreodată de vreo jucătoare de tenis română.
Halep a reușit sa urce până pe locul 4 WTA în mai. A pierdut ultima finală a ei de la Mutua Madrid Open împotrivaMariei Șarapova.
Dupa sferturile de finală de la Australian Open, românca reușește o nouă performanță notabilă, într un turneu de Grand Slam, ajungând în semifinalele Openului Parizian. Astfel, aceasta și-a adjudecat o victorie sfâșietoare împotriva rusoaicei Svetlana Kuznețova, câștigătoare a doua turnee de Grand Slam.
La data de 5 iunie 2014, Halep a ajuns în prima ei finala de Grand Slam, după ce a învins-o pe Andrea Petkovic cu 6-2, 7-6 în semifinalele turneului francez de la Roland Garros. Acolo, românca o va întâlni pe câștigătoarea turneului din 2012Maria Șarapova. Ea este pe locul 3 în clasamentul mondial WTA, începând cu data de 9 iunie 2014.
Sponsorul curent de echipament competitional al Simonei Halep este Adidas,[18] după ce anterior echipamentul ei era furnizat de Lacoste.
Simona Halep a fost antrenata de la o vârstă fragedă de Ioan Stan, un antrenor de tenis din Constanța. Din ianuarie 2014, Simona Halep este antrenată de către Wim Fissette, fostul antrenor al lui Kim Clijsters și al Sabinei Lisicki. În trecut, Halep a mai fost antrenata și de Adrian Marcu și Firicel Tomai.


Share

Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More