BAU! BAUL! DIN CERURI! ŞI UN „FERICIT (!?)” TERESTRU & Tiberiu Vanca

    BAU! BAUL!  DIN CERURI!

                ŞI UN „FERICIT (!?)”

                        TERESTRU 

                        În câteva din scrierile noastre* propuse prin această pagină ne-am referit la semnalul tras de câţiva teologi celebrii, ne referim la Sfântul Ioan Paul al Doilea, la Papa Benedict al XVI-lea şi la Papa Francisc Întâi, care au susţinut că trebuie înlăturată  prăpastia dintre  religie şi ştiinţe în sensul reciclării conceptelor religioase încât să nu se mai afle în contradicţie cu cuceririle ştiinţifice, respectiv că „Credinţa în Dumnezeu nu exclude: teoria darwinistă privind formarea şi dezvoltarea ulterioară a speciilor şi nici teoria Big-Bangului” adică „Marea explozie universală –modelul cosmologic- de formare şi dezvoltare a pământului”.  Şi nu în ultimul rând îl citam pe Albert Einstein care a spus că „Biblia propune  o colecţie de  legende onorabile şi copilăreşti”. Nu avem pretenţia de a fi fost citiţi  de ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, cât avem certitudinea că aceştia au luat cunoştinţă de acest revoluţionar început de reformă bisericească şi, sau şi, din alte izvoare, şi s-au simţit datori să-şi facă cunoscut punctul de vedere „mulţimilor prostite de „erezi catolici”. Şi pentru că orice s-ar spune în BOR există ordine, iar cum pe plan naţional Curtea Constituţională a României  de puţină vreme a dat o lovitură mortală accesului clerului în şcoli, „Întâiul Gică Contra” al acestei mari şi alminteri onorabilă organizaţie religioasă,  respectiv „Patriarhul Ortodox”, a luat cuvânt prin ceea ce se cheamă o predică susţinând că „Religia este o ştiinţă”. Cu alte cuvinte că între cuceririle  ştiinţifice, vezi teoria darwinistă privind  formarea şi dezvoltarea ulterioară a speciilor şi admirabila legendă biblică privind apariţia omului, ca să o punem în discuţie doar pe aceasta, (Adam realizat sculptural din lut de către Spiritul Suprem, şi Eva produsă dintr-o coastă smulsă, cu dureri atroce, din trupul „bărbatului”)  n-ar exista, spunem noi, vreo contrarietate şi că „dezmăţata” educare a tinerelor generaţii întru propunerile despre lume şi viaţă în consens cu „Biblia” trebuie să continue pentru că derivă din ştiinţa tocmai descoperită de acest „alter-ego” a lui Dănilă Prepeleac – „Patriarhul Dănilă…”

                        Salutăm cu aplauze propunerea C.C.R. privind îndoctrinarea religioasă a tinerelor generaţii doar la alegerea genitorilor pruncilor din şcoli, prin declaraţii ante-factum a părinţilor cum că doresc ca odrasla lor să fie „adăpată” cu cunoştinţele derivând din ultima ştiinţă dintre ştiinţe cea descoperită spre fericirea omenirii de omul în reverandă albă.

                        Odată pentru că populaţia şcolară este formată din copii proveniţi din părinţi închinători, nu doar la cultul ortodox, cât şi la multitudinea cultelor religioase a cărei listă extinsă nu socotim necesar să o punem în pagină, dar care există şi se dezvoltă sub ocrotirea legii. Cum cultul ortodox este majoritar în România, majoritatea covârşitoare a copiilor aflaţi pe băncile şcolilor provin din părinţii închinători ai acestui cult, iar între aceştia sunt plasaţi şi fii şi fiicele închinătorilor la culte minoritare în spaţiul naţional, ori a  educa elevii majoritari într-un fel, iar minoritarii în alt fel duce spre inegalitate educaţională.

                         Apoi: fragmentarea masei omogene a clasei de şcolari în facţiuni după structura de închinare a părinţilor, determină un proces discriminatoriu, în sensul că pe considerente de educaţie religioasă se vor crea diferenţieri în masa şcolară mergând până la dispreţul majoritarilor faţă de minoritari, şi asta pentru că în programa didactică a disciplinei „Religia” pedagogii de specialitate împărţiţi pe multitudinea de curente religioase, vor încerca punerea  în lumină şi adevăr a cultului pentru care predau şi vor aşeza în lumini defavorabile celelalte culte, respectiv masa elevilor va fi ruptă în nivele educaţionale  diferenţiate, iar pe de altă parte aflate în concurenţă negativă unele cu altele. Ori socotim că este greşit a se  produce diferenţieri spirituale  ireconciliabile într-o masă de subiecţi ce prin structura educaţională propusă de procesul de învăţământ este  de presupus a fi făcută nediferenţiat şi în principal prin  evitarea de diferenţieri pe considerente de rasă, de religie, de concepte politice etc.

                        Iar pe de altă parte spiritul bun, spiritul îndurător şi binefăcător este văzut în lumină nu tocmai favorabilă de prelaţi. Prin legenda biblică a Sodomei şi Gomorei Dumnezeu Cel Bun, din punctul nostru de vedere, este dat de către Biblie ca fiind marcat de o cruzime ieşită din comun. Dogma creştină propune mitul de referinţă în termenii: „Undeva în vecinătatea locaţiei „Marea Moartă” a existat o salbă de localităţi (Sodoma; Gomora ; Adama etc. în care inter-relaţiile umane au deviat înspre fărădelege şi desfrâu, stare de fapt care nu i-a plăcut lui Dumnezeu, iar drept pedeapsă a aruncat asupra locurilor de referinţă o ploaie de foc şi de  pucioasă stârpindu-i până la unul. Această ucidere în masă nu-l caracterizează pe „Bunul Dumnezeu”, iar pilda biblică aferentă acestui eveniment nu este nimic altceva decât un act de ultraj cinic la adresa Prea-Înaltului Spirit care este Dumnezeu.  O altă ucidere în masă produsă după Biblie de către Dumnezeu ne este prezentată prin mitul  Marelui Diluviu Universal produs prin materialitatea Potopului. Dogma bisericească pune pe seama „Mâinii Sfinte” prin care-l înţelegem pe dumnezeu o crimă de genocid la dimensiuni planetare. Cică Dumnezeu a orânduit ca Noe, să îmbarce pe arca sa  perechi ale vieţuitoarelor existente şi, să drumeţească cu acestea şi membrii familiei sale pe masa  acvatică ce a acoperit întreg pământul şi ucigând tot ce a fost viu, respectiv animale şi oameni.

                        Clerul creştin, să-l discutăm pe acesta odată pentru că morala şi dogma creştină ne este cunoscută atât nouă cât şi cititorilor noştri,  din faţa altarelor propovăduiesc, propunând, un Dumnezeu  exigent, un Dumnezeu care  Iartă, un Dumnezeu care urgiseşte, etc. încât au indus în masele de credincioşi, un  „Dumnezeu subiect de injurii” (Bată-te Dumnezeu! ; „Bătu-te-ar Dumnezeu!” , un Dumnezeu subiect de blesteme: „Nu-ţi ajute Dumnezeu!”; „Nu-i ajute Dumnezeu!” şi lista este mult mai lungă.

                        Dacă creştinii şi-au mobilat sudalma şi blestemul cu „Sfântul Nume a lui Dumnezeu” nici alte culte nu se lasă mai prejos. Propunem Islamul şi ne vom referi la Coran, „Şura 8: Prăzile: Verset 30: „Când cei ce tăgăduiesc urzesc vicleşuguri asupra ta ca să te                     înlănţuiască, ca să te omoare, ori să te izgonească, ei viclenesc, însă şi dumnezeu vicleneşte! Dumnezeu este Cel mai bun viclenitor.”

                        Văzând acest text  am deschis „Micul Dicţionar enciclopedic” şi am aflat că viclean are următoarele conotaţii:

___________________________________________________________________________

                        1.care îşi ascunde intenţiile (rele!), care se preface pentru a putea înşela; perfid; făţarnic.

                        § (cu sens atenuat > şmecher; şiret.

2. rău; crud; hain;

3.care îşi încalcă cuvântul dat; trădător; necredincios.

Se poate lesne vedea că şi în alte civilizaţii numele lui Dumnezeu este utilizat şi mai nefericit………                              

            Profesoratul materiei „Religia” s-a făcut după anul 1990, odată cu reintroducerea acestei discipline în învăţământ,  predominant de către preoţi pentru că un aparat de specialitate nu exista la acea dată şi nu există acoperitor nici în prezent. Iar când vor exista condiţii istorice de derulare a unor astfel de cunoştinţe, vor trebui  încropite să zicem programe care să trateze  influenţa ideilor religioase provenite din masa tuturor cultelor la formarea spiritului civic, la implementarea principiilor de moralitate unanim recunoscute, programe străine de habotnicismul ortodox, catolic, calvin, luteran, evanghelic anglican, islamic, pentru că toate aceste culte, l-au dus în derizoriul de a-l regăsi pe Dumnezeu şi în masa  de injurii şi blesteme la care ne-am referit.

                        Aşa cum sunt astăzi cadrele ce predau în şcoli religia, respectiv o masă de preoţi, şi cadre didactice pregătite pe lângă facultăţiile de teologie, ce propun idei religioase ca varianta de a face, de a se reţine de la …, de a nu comite…, că altminteri te aşteaptă osânda din viaţa de apoi, că te va bate Dumnezeu.  Presa din ultimele zile având în vedere că se apropie termenul scadent (6 martie 2015) până la care părinţii pot face declaraţia că odrasla lor înţeleg să fie instruită la disciplina „Religia”, ne oferă exemplu unui propagandist (de bună seamă în odăjdii) care servea celor pe care încerca să-i lămurească să facă opţiunea de referinţă, o ameninţare pe cât de inutilă pe atât de grotescă. „Când pruncul va ajunge la vârsta întemeierii familiei şi va dori să-şi facă intrarea în viaţa familială prin angajament solemn în faţa preotului aceste îl va întreba dacă s-a şcolarizat şi la disciplina R…, iar dacă va spune nu, preotul va refuza să-i realizeze cununia religioasă.” O paranteză:  Cu doi ani în urmă doi tineri hunedoreni (Brad) au hotărât să se unească întru viaţă familială, după tradiţie şi în Biserică. Au apelat la slujitorul de la Parohia municipală 1., au plătit taxele,  li s-au prelevat păcatele, prin spovedanie, şi ca un fapt divers au fost întrebaţi de identitatea naşilor. Dovedindu-se că cei doi naşi (el şi ea) nu erau căsătoriţi , li s-a spus să-şi caute alţi naşi că pe o aşa „imoralitate” el parohul nu poate sluji cununia. S-au făcut intervenţii, ce rând pe rând au eşuat. Unul din intervenienţi a fost cel ce scrie acest articol. Cu alte cuvinte s-a angajat într-un „neruşinat trafic de influenţă”. Iar pentru că evenimentele se petreceau chiar în ziua nunţii, mai înţelept ca toţi, părintele mirelui a angajat serviciile parohului din satul Rişculiţa, la vreo 15  kilometrii de biserica ce a refuzat serviciul căsătoriei. Şi a fost să fie  ca’n poveşti. Mirii , naşii, şi întreg alaiul nunţial prezent la căsătorie s-au ales şi cu o excursie de neuitat, sub privirile localnicilor care asistau la ceva ce n-au mai văzut, o bucurie domnească la foarte bun nivel, şi să audă că un popă refuză să facă o cununie. Închidem paranteza.  

                        Aşa cum s-a realizat predarea disciplinei  Religia în anii de înaintea intervenţiei Curţii Constituţionale, copiilor, la clasă, li s-au predat, aceleaşi   non principii şi evenimente pe care Albert Einstein, vorbind despre Biblia a afirmat „ care sunt servite  şi din faţa altarelor, respectiv legendele copilăreşti pe care le-a văzut Albert Einstein caracterizându-le a fi o colecţie de legende onorabile şi copilăreşti. Au indus tineretului şcolar temeri privind viaţa de apoi, cu accente pe diavoli şi infern, cu alte cuvinte pe lângă onorabilii dascăli de română; de franceză, de matematică; de istorie; de geografie, a funcţionat şi profesorul de spaime, pentru că la aşa ceva s-a redus mesajul dascălului de religie dacă faceţi sau nu faceţi ce vă spun eu „Iadul vă mănâncă!” şi alte şi alte modalităţi de inducere a spaimei.

                        Anul şcolar 2015-2016 va debuta cu o structură extrem de redusă de elevi pentru care părinţii au cerut până la, cu, două zile înainte de termenul scadent al înscrierii pentru instruirea la disciplina de referinţă (în 4 martie din peste trei milioane de şcolari înscrierea prin declaraţii ale părinţilor s-a făcut doar pentru un milion  două sute de mii de elevi, iar înscrierile se închid în 6 martie). Aşa dar cam, doar o treime din părinţi au făcut opţiunea cerută de ordinul ministerial. În timpul anului de învăţământ de referinţă elevi înscrişi silnic de părinţi la disciplina de inducere de spaime, văzând comoditatea de care se bucură cei care au o programă şcolară redusă, nu vor frecventa sau vor frecventa în regim de acumulare de absenţe, urmând ca din anul imediat următor (2016-2017)  înscrişii la frecventarea acestei discipline  să poată fi număraţi pe degete.

     Am spus că  aplaudăm măsura iimpusă de Curtea Constituţională prin implicarea părinţilor la a hotărî dreptul preoţilor de a participa c a spălători de creiere în procesul de învăţământ. Şi aşa cum am arătat în înţelepciunea lor copii în scurte segmente de învăţământ anual îi vor determina şi pe ultim ii părinţi să participe la scoaterea clerului din instituţiile şcolare, a eliminării disciplinei de implementare de spaime din programele de învăţământ. Ne aflăm după un exerciţiu electoral entuziasmant, în care neo-bolşevismul românesc reprezentat prin Victor Viorel Ponta şi banda pe care o conduce i s-a dat a observa că românii s-au maturizat, proces electoral în care clerul ortodox, şi nu numai s-a implicat prin prozelitism electoral din faţa altarelor întru sprijinul candidatului roşu. Ai lăsa să-şi poarte odăjdiile şi prin şcoli ar fi o măsură ce naşte răspundere istorică.

*Salvaţi-l pe Dumnezeu

  Hai să discutăm fleacuri – Religia în şcoli.

5 martie 2015

                                                                      Tiberiu Vanca 

Posted in: