REGELE REPETENŢILOR © Tiberiu Vanca

REGELE REPETENŢILOR
© Tiberiu Vanca

Atenţie! Poporul Român se află în faţa unei macabre neperformanţe. Haitele politice, grupate într-o imundă alianţă, se va înţelege PSD; PNL; şi infimul, voiculescian, PC, au bătut palma cu greu terminatul Căcărău, cel ce prin uriaşe scremete a accedat la un pergament universitar din spatele căruia se comportă, iertaţi cuvântul, golăneşte. I-au spus să doarmă liniştit, că odihna-i de la Dumnezeu că ei vor să înscăuneze în cea mai înaltă demnitate a Poporului Român o persoană odihnită. Şi că el prezintă cel puţin două garanţii de neînlăturat, prima, adoarme chiar şi în picioare şi a doua că nu este reticent la bună creştere, la morală, la respectarea legii, iar despre onorarea cuvântului dat nici măcar nu poate fi vorba. Şi „catindatul” s-a pus pe somn şi a dormit atât de mult încât a ajuns campionul, la zi, al Parlamentului, şi de câte ori intra în stare de veghe, respectiv se trezea, bătea câmpii cu prostioare înseriate. Cobeligeranţii s-au arătat mulţumiţi, ba mai mult l-au aplaudat şi s-au pus pe treabă. Primul pas pe ordinea de zi alungarea „Javrei” de la „Cotroceni”, respectiv preşedintele ales al României, „dezmierdat” cu apelativul de mai sus de către jigodiile scoase în stradă, evident de către U.S.L, pentru a da semnal că „Ţara”, ar fi ajuns la capătul răbdării, şi că a sosit ceasul socotelilor. A ieşit la rampă „Varanul” personaj ultra compromis ca turnător. În calitatea amintită a dat dovadă de atâta zel încât şi-a turnat şi rudele apropiate, până la a-i expune şi a-i înfunda în recluziune, care a „vestit” programul masacrului, ce anume avea să fie după treizeci de zile, şi cum se vor termina lucrurile în a şaizecea zi. Şi programul s-a împlinit cu o abatere de una zi. Că odată cu izgonirea preşedintelui, suprapus pe alegerile parlamentare ale anului respectiv se vor organiza şi alegeri prezidenţiale anticipate pentru împlinirea promisiunii făcute lui Căcărău şi instalarea sa la Cotroceni. Foarte sigur pe calculele făcute Căcărău iese pe post şi declară că dacă preşedintele nu va fi alungat el, omul politic specializat pe chiul şi trândăvie, va ieşi definitiv din viaţa politică. Numai că istoria avea să înscrie în filele sale că trândavul promitent este o persoană fără onoare, şi, firesc, nu s-a ţinut de cuvânt.
Se impune să ne devoalăm subiectul, respectiv cine este „Căcărău Întâiul”. Personaj emblematic al localităţii Isaccea. A bătut la porţi universitare dar i-a fost greu să urce din anul întâi în cel din urmă. Şi aventura s-a lăsat cu de două ori pasul pe loc, în limbaj şcolăresc repetenţii. Şi asta fie pentru că, ipotetic, în capul lui n-a încăput „din prima” efortul de la catedră, fie pentru că era „visător”, a se înţelege leneş. Prost n-a fost iar ăst lucru este acoperit de modul în care le-a luat mintea liberalilor, cărora le-a furat vârful de piramidă, iar acum, de acolo de sus îi scuipă, în toate zările, pe toţi cei ce fie vorbesc, fie îi încurcă socotelile. i
Revenind la vara încărcată de coşmare a anului 2012, „Liota, de haidamaci USL-istă” s-a luat la trântă cu nimeni altul decât „Poporul” prin punerea în operă a „loviturii de stat”. Numai că „Poporul” această supra inteligenţă, la nivel de mase, le-a trântit un „Nu” ucigător prin neprezentare, pentru că trebuie spus, legea cerea participarea cu elan al celor ce marşau cu „liota”, elan marcat procentual la o anumită prezenţă la urne. Şi cum românii au stat liniştiţi la casele lor lovitura de stat a clacat, şi cursul normal al istoriei şi-a reluat curgerea firească. Numai că evenimentele în curgere cronologică aveau să dovedească că doi din autorii acestei mârşăvii nu sunt făcuţi pentru a sta în fruntea ţării. Din fotoliul de interimat la Cotroceni, Căcărău a aruncat în eter, declaraţii şi procese de intenţii care au dovedit unei lumi întregi şi occidentului în special că este un personaj pe care nu se poate pune credit. În scurte cuvinte şi-a oficiat sinuciderea politică. În ce-l priveşte pe cel de al doilea personaj, şeful executivului, aflat între opinia publică din interior şi presiunile Bruxelles-ului marcat de nesiguranţa celui ce a greşit fundamental şi caută scăpare, s-a mişcat dintr-o minciună în alta, creându-şi un trist renume. Se spunea despre el că: „Minte cum respiră!”.
Cum în lumea materială, în lumea evenimentelor sau a vieţii totul se evaluează, se clasifică, se aşează pe o scară valorică, tot astfel şi „trudnica” trândăvie a lui Căcărău trebuie evaluată, evident în raport cu marea masă de trândavi. În ce ne priveşte îl socotim a fi trândavul performant, pentru că prin impostură a accedat la ranguri sociale ce se cuvin persoanelor aflate la bună altitudine pe scara lui „a face”. Iar cum strădania sa de a ajunge prin lipsă de valoare, printr-un puci criminal, să-şi facă veleatul, iar prin acesta înţelegem somnul şi lenea trândavă de după somn într-un palat (Cotroceni), prin care s-au mişcat, cu treburi monarhii înfloritoarei Românii, pentru că trebuie să spunem că la sfârşitul deceniului III al secolului trecut, înţelegem anii trei zeci, România s-a aflat pe o curbă ascendentă a bunăstării şi a dezvoltării economice, şi ar mai fi urcat dacă n-ar fi fost năpăstuită de implementare prin crime, până la genocid de către orânduirea roşie, primul reflex pe care-l putem avea după această analiză se circumscrie într-o sumbră exclamaţie „Cât de rău am putut ajunge!”.
8 iunie 2013
Tiberiu Vanca

Posted in: